E o sărbătoare neoficială. De 1 Mai, românii sărbătoresc „Ziua Micilor”. În fiecare an, în această zi, se fac cele mai multe comenzi de mici din an. Conform Tazz, românii comandă de 7 ori mai mulți mici față de o zi obișnuită.
„Am observat în ultimii 3 ani o creștere semnificativă pentru comenzile de mici și anticipăm că tendința se va menține și în acest an, așa că ne pregătim de o nouă zi de 1 mai în care vom livra un număr record de pofte. La nivel de trenduri ascendente, vedem o deschidere spre testarea rețetelor reinventate disponibile în platforma noastră: de la sandvișuri cu mici și sos de trufe și până la mici pe pâine”, a declarat Cristina Sauciuc, Head of Brand Tazz.
Campioni la mici indiferent de oră
Românii încep în forță ziua de 1 mai, în intervalul 9:00 – 11:00 înregistrându-se 24% din totalul comenzilor de peste zi. Topul momentelor de consum este însă condus de intervalul 12:00 – 15:00, când se înregistrează 49% din comenzile de mici. Micii sunt alegerea preferată și pentru cină, în intervalul 16:00 – 19:00 înregistrându-se 20% din totalul comenzilor.
Deși 1 mai este ziua de aur pentru comenzile de mici, românii aleg acest preparat pentru prânz sau cină și pe parcursul anului: într-o zi obișnuită sunt comandați în medie 350 de mici.
Trendul este susținut și de studiul „Poftele românilor” dezvoltat de Tazz și Cult Research care a identificat micii ca find cea mai mare poftă a românilor de 1 mai. 47% dintre respondenți asociază Ziua Internațonală a Muncii cu pofta de mici, iar datele din aplicație susțin acest lucru.
Cât costă pofta de mici
Prețul mediu pentru o porție de 3 mici este de 25 de lei, în timp ce bonul mediu înregistrat de 1 mai pe Tazz pentru o comandă de mici are o valoare de 86 de lei. La polul opus, cea mai scumpă comandă de mici plasată de 1 mai a avut o valoare de 188 de lei pentru un platou de 20 de mici.
Istoria micilor
Istoricii spun că micul românesc ar fi apărut în Ţările Române la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi că originea sa este turcească. Sub stăpânirea Semilunei, popoarele din Balcani au preluat, inevitabil, şi mâncăruri turceşti. Astfel se explică prezenţa, şi azi, a micilor în bucătăria bulgară, sârbească şi bosniacă.
„Micul este un produs turcesc pe care-l găsim şi azi în toate bucătăriile din Balcani. La turci se numeşte köfte, de aici şi termenul de «chiftea». În Ţările Române au apărut undeva la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, iar în Ardeal, după Unirea din 1918”, spune istoricul Călin Felezeu, decan al Facultăţii de Psihologie din cadrul Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj.
