Punctul de referinţă ce a marcat inversarea trendului pieţei este considerat de brokeri a fi sfârşitul anului 2000, când piaţa a reuşit să-şi oprească declinul, ce făcuse ca SIF-urile, de exemplu, să valoreze doar jumătate din lichidităţile de care acestea dispuneau. Creşterile au continuat până în vara lui 2007, când Bursa locală a început să resimtă puternic efectele unei noi crize financiare.
În pofida câştigurilor mari pe care le-a adus investitorilor, Bursa nu a reuşit însă să-şi îndeplinească şi funcţia primară, de a oferi o alternativă de finanţare la creditele bancare. Mai mult, perioada anilor 2003-2004 a fost marcată de un val de delistări, unele dintre cele mai mari companii, precum Dacia Piteşti sau Arctic Găeşti, părăsind piaţa. Listările noi au fost puţine şi, deşi investitorii au cerut în repetate rânduri statului să se implice activ în dezvoltarea pieţei, singurele companii de stat aduse pe Bursă au fost Transelectrica şi Transgaz.
Piaţa a trebuit să se dezvolte pe seama unui număr extrem de redus de companii atractive pentru investitorii mari, iar în acest context s-au remarcat în principal acţiunile societăţilor de investiţii financiare (SIF).
Ridicarea pragului de deţinere, în cadrul acestora, de la 0,1% la 1% a dat un impuls preţului titlurilor, situaţia repetându-se în acest an, când parlamentarii au pregătit o nouă majorare, de această dată, până la 5%.
Alte evenimente de referinţă au fost fuziunea celor două Burse din Bucureşti, prin absorbţia Bursei Electronice RASDAQ de către Bursa de Valori şi înfiinţarea Fondului Proprietatea, chiar dacă listarea acestuia a fost amânată în repetate rânduri.
