Aceste operaţiuni erau considerate cheia. Compania se extindea, iar acest lucru însemna datorii. Dar afişarea acestor datorii ar fi dus la scăderea preţului acţiunilor – lucru inacceptabil pentru managementul Enron. Soluţia găsită a fost ascunderea datoriilor în corporaţii “partenere” şi afişarea unei imagini de companie prosperă. În acest timp însă, CEO-ul Jeffrey Skilling îşi vindea în secret acţiunile deţinute la companie.
Deşi anunţa creşteri de 300% şi câştiguri de 50 miliarde de dolari, Skilling a demisionat, la nici şase luni de la preluarea postului. În octombrie 2001 au ieşit însă la lumină practicile contabile ilegale şi au fost raportate pierderi de 638 milioane de dolari. Traderul de energie Dynegy a fost dispus să cumpere Enron, cu tot cu datorii, dar şi-a retras sprijinul la 28 noiembrie, când a descoperit creditele uriaşe din registrele Enron. Compania acumulase datorii de 23 miliarde de dolari şi nu avea nici măcar bani pentru operaţiunile zilnice. Fără cumpărător, firma a fost nevoită să intre în faliment – cel mai mare din istoria de până atunci a SUA. 4.000 de angajaţi şi-au pierdut locurile de muncă.
