Ziarul Financiar: Topul băncilor la jumătatea anului. Sistemul bancar continuă să digere efectele crizei la aproape trei ani de la izbucnirea acesteia, iar principalele 10 bănci care controlează nu mai puţin de 77,7% din totalul activelor bancare îşi văd rezultatele subţiate. La jumătatea acestui an cele 10 bănci (BCR, BRD, Banca Transilvania, Raiffeisen, UniCredit, Volksbank, CEC Bank, Alpha Bank, Bancpost şi ING) consemnau un profit cumulat de numai 380 de milioane de lei, conform standardelor româneşti de contabilitate (RAS). Anul trecut, aceleaşi bănci aveau un profit de 573 de milioane de lei.
Din acest profit, BRD, controlată de francezii de la Société Générale de aproape 12 ani, înregistra o pondere de 74%, adică 282 mil. lei. BRD rămâne cea mai profitabilă bancă, reuşind să-şi valorifice mai bine activele deţinute.
BCR, care este numărul unu din punctul de vedere al activelor, avea la jumătatea anului un profit în RAS de 163 mil. lei. Rezultatul cumulat al primelor zece bănci este puternic afectat de Volksbank, care a înregistrat un minus de 306 mil. lei pe semestrul I.
Romania Libera: Câţi bani iau parlamentarii din contractele cu statul. Valoarea totală a contractelor cu statul câştigate de firmele deputaţilor şi senatorilor s-a ridicat anul trecut la peste 325 milioane de lei. La această sumă se adaugă şi contracte încheiate în prima jumătate a acestui an, potrivit declaraţiilor de interese ale aleşilor. Servicii de salubrizare, cablu TV şi internet, consultanţă, furnizare de echipament sau alimente, contracte cu fonduri europene – firmele la care deputaţii şi senatorii sunt acţionari au sute de contracte cu instituţii şi firme de stat sau cu autorităţile locale. Legea nu le interzice acest lucru, în ciuda promisiunilor făcute în campania electorală.
Cei mai descurcăreţi deputaţi
La Camera Deputaţilor, lider la contracte cu statul este democrat-liberalul Silviu Prigoană, potrivit unui top făcut de Aliannţa pentru o Românie Curată. Pe 312 pagini, deputatul listează cele peste 12.000 contractele deţinute de firmele sale, dintre care aproape jumătate sunt încheiate cu instituţii de stat: şcoli, primării, spitale, muzee, companii de stat, parchete, servicii subordonate ministerelor.
EVZ: Viaţa la bloc, în apartamente de milioane de euro. Cel mai scump penthouse din Capitală costă 2 milioane de euro. Altul, de 1, 5 milioane de euro, este scos la vânzare încă de anul trecut. În anii ’80, doar din ochi, Ceauşescu făcea să se evapore mii de case pentru a construi „penthouse-uri” oamenilor muncii: „Tovarăşi, aici să facem blocuri!”. Iar pentru că prosperitatea „republicii noastre socialiste” o cerea, răsăreau peste noapte macarale, bludozere care râmau la temelie şi maşini care cărau pământul la marginea oraşului. În câteva luni, ca furnicile, în şir indian, vedeai cum intră în bloc mese, scaune, un recamier şi în cel mai fericit caz o bibliotecă din lemn masiv rămasă moştenire de la bunica.
Adevarul: Benzina, pâinea şi ţigările domină topul cheltuielilor. Din cauza scumpirilor, combustibilii şi tutunul trag cel mai mult în sus inflaţia, iar costurile vieţii „topesc“ 80% din bugete. Produsele cu cea mai mare pondere în coşul de consum al românilor arată că facturile la utilităţi şi carburanţii au prioritate în faţa cheltuielilor cu asigurarea hranei.
Aşezate în ordine descrescătoare din punctul de vedere al ponderii în calculul inflaţiei, produsele şi serviciile din coşul de consum arată care sunt, de fapt, cheltuielile pe care românii le fac cu cea mai mare prioritate. Surprinzător sau nu, în 2011, carburanţii sunt primii, urmaţi de pâine şi de ţigări. În anii trecuţi, tutunul ocupa locul al cincilea, iar pe „podium” se regăseau facturile la telefon şi la energia electrică. Îngrijirea medicală (mai exact, cheltuielile cu medicamente şi cu articole medicale), ca şi factura la gaze sau îmbrăcămintea sunt prezente în topul cheltuielilor, în timp ce preparatele din carne abia ajung pe locul 10.
Capital.ro: Confuzia generației 2011: cel mai aspru bac, cea mai ușoară admitere. Cel mai prost bacalaureat din ultimii 20 de ani a lăsat în urmă prăpăd: mii de locuri la facultate neocupate, dispariția aproape totală a locurilor cu taxă și temerile angajatorilor cu privire la perspectivele pieței muncii peste trei ani.
Fie pentru că ați trăit stresul pe propria piele, fie din auzite, vă amintiți probabil de vremurile când concurența la admiterea la facultate era de 20-30 (ba chiar peste o sută) de candidați pe loc. Chiar dacă, de la an la an, situațiile de acest tip s-au rărit, au existat și în ultimii ani facultăți unde, ca să ai acces, trebuia să ai în spate ani de studii serioase și să dai la o parte peste zece absolvenți de liceu cu aceleași preferințe academice.
