Familiile europene se clasează pe primul loc în acest top cu 2.600 de miliarde localizate în state în care fiscalitatea slabă cooperează cu opacitatea financiară, afirmă francezul Gabriel Zucman, profesor asistent la London School of Economics.
În urma lor, contribuablilii asiatici, cu 1.300 miliarde, se distanţează puţin de cei americani, cu 1.200 miliarde, urmaţi de persoane particulare din ţările Golfului Persic, cu 700 de miliarde, afirmă Zucman, autor şi al ‘Bogăţiei ascunse a naţiunilor. Anchetă asupra paradisurilor fiscale’, volum apărut în 2013.
Studiul nu ţine cont decât de activele financiare, nu şi de bunurile mobile şi imobiliare, care pot fi de asemenea ascunse serviciilor fiscale naţionale.
‘Dacă pare clar că averea deţinută offshore este în creştere, principala incertitudine ţine de partea care relevă evaziunea fiscală’, indică Zucman, potrivit căruia unii contribuabili declară ‘în stare bună şi oficială’ conturile lor în Elveţia sau în Insulele Caiman.
Ţinând seama de această incertitudine, Zacman estimează la ‘190 de miliarde’ de dolari anual pierderea veniturilor fiscale sustrase statelor, în profitul ‘cvasiexclusiv’ al contribuabililor cei mai bogaţi.
Studiul său arată, de asemenea, că multinaţionalele americane utilizează tot mai mult paradisuri fiscale pentru a se sustrage impozitării. În 2013, 55 % din veniturile lor realizate în străinătate erau localizate în aceste jurisdicţii, în special în Luxemburg şi Singapore, faţă de mai puţin de 20 % în urmă cu 30 de ani.
Acest studiu apare într-un moment în care polemica asupra optimizării fiscale a marilor întreprinderi a căpătat amploare o dată cu dezvăluirile din scandalul ‘LuxLeaks’ despre rolul de placă turnantă jucat de Luxemburg.
