Reuters, preluat de NewsIn, prezintă o serie de întrebări şi răspunsuri despre reuniunea de la Ankara.
O serie de critici ai proiectului în valoare de 7,9 miliarde de euro, care va avea o capacitate de 31 de miliarde de metri cubi până în 2014, susţin că reuniunea de la Ankara va avea un efect redus în a opri dezvoltarea conductei susţinute de Rusia, South Stream, în detrimentul proiectului european.
Ce va conţine acordul?
Acordul va fi semnat de cinci dintre ţările de tranzit, membre ale consorţiului Nabucco, alcătuit din şase ţări. Cele cinci ţări sunt: Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria. Cea de a şasea ţară, Germania, nu are un rol de tranzit. Cele cinci ţări se vor pune de acord în privinţa unor prevederi şi obligaţii legale în ceea ce priveşte tranzitul şi în ceea ce priveşte punctul de unde va începe Nabucco. Turcia a cerut ca Nabucco să înceapă undeva de lângă Ankara, dar alte posibilităţi se referă la Georgia şi Azerbaidjan.
Acordul se va referi şi la chestiunea securităţii conductei, o condiţie importantă pentru cel mai estic membru în consorţiul Nabucco, Turcia, care va fi responsabilă pentru a preveni atacurile asupra conductei. Anul trecut, grupul etnic separatist Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) a comis un atac asupra oleoductului Baku-Tblisi-Ceyhan, întrerupând furnizările.
Ce NU va include acordul?
Unul dintre cele mai spinoase aspecte, care încă nu a fost rezolvat, este solicitarea Turciei de a avea dreptul să folosească 15% din gaz pentru uz intern sau pentru export. Această chestiune nu va fi cu siguranţă rezolvată în cadrul acestui acord, ci, probabil, va fi abordată separat. Ministrul pentru energie al Turciei, Taner Yildiz, a declarat că Turcia nu va renunţa la această cerinţă. Pe de altă parte, Comisia Europeană pentru Energie a afirmat că această pretenţie este inacceptabilă. Analiştii consideră că cerinţa Turciei face ca Nabucco să fie nefezabil din punct de vedere comercial, din moment ce ţările furnizoare nu vor fi dispuse să vândă gaz cu preţ redus către Turcia.
Care sunt avantajele pentru securitatea energetică europeană?
Nabucco a fost gândit ca un mod de a reduce dependenţa Europei de gazul natural rusesc, după ce Moscova a oprit livările de gaz către Ucraina în 2006, în cadrul unei dispute ce părea de natură politică. Teama că viitorii furnizori ar putea folosi energia drept o armă politică a întărit pledoaria pentru Nabucco. Acordurile de luni, chiar dacă nu vor aborda problemele controversate, vor creşte sentimentul de încredere al investitorilor în proiect, acesta suferind de pe urma crizei economice globale şi a lipsei de ţări furnizoare de gaz.
Nabucco ar putea părea, de asemenea, mai serios în ochii furnizorilor de gaz. „Ar putea fi un semn pozitiv pentru potenţialele ţări furnizoare, dându-le un semnal că Nabucco este un proiect mai serios decât ar putea ei crede”, a declarat Ana Jelenkovici de la Eurasia Group.
Dacă s-ar rezolva chestiunea privind cerinţa Turciei de a folosi 15% din gazul tranzitat, acest lucru ar contribui la devansarea proiectului rusesc South Stream, prin faptul că s-ar putea începe vânzarea unor porţiuni din capacitatea conductei către anumite companii. South Stream, care şi-a sporit capacitatea la 63 de miliarde de metri cubi, s-a distanţat faţă de Nabucco luna trecută, când Azerbaidjan, un producător de gaz, a declarat că va acorda Rusiei prioritate în ceea ce priveşte achiziţionarea de gaz, când a început faza a doua a proiectului de producţie de gaz Shakh-Deniz.
Care sunt resursele?
Nu a fost semnat, concret, niciun acord de furnizare pentru Nabucco, şi nici nu este întrevăzut un asemenea acord, până când nu vor fi puse la punct toate detaliile privind tranzitul între membrii consorţiului. Analiştii susţin că lipsa acestor acorduri de furnizare au înfrânat finanţarea şi voinţa politică.
Consorţiul Nabucco a menţinoat, până în prezent, Egipt, Azerbaidjan şi posibil Rusia şi Turkmenistan ca sursă de gaz. Iranul ar putea să participe la proiect dacă Washingtonul îşi va normaliza relaţiile cu Teheranul, potrivit reprezentantului special al secretarului de stat american pentru probleme energetice eurasiatice.
