Implicit, spunea un consilier, asta înseamnă reducerea cu 50 % a emisiilor, chiar dacă procentul nu figurează în text. Economiile emergente condiţionează însă diminuarea emisiilor de un sprijin financiar din partea statelor industrializate, de 200 până la 300 de miliarde de dolari anual.
Participanţii au reţinut cu simpatie o propunere a Mexiculului, de creare a unui fond verde global, care să fie alimentat prin contribuţii naţionale, cu excepţia ţărilor sărace. În altă ordine de idei, marile economii şi economiile emergente s-au angajat să reziste în faţa tentaţiei protecţioniste şi să încurajeze deschiderea pieţelor. China a atacat din nou chestiunea supremaţiei dolarului ca monedă de rezervă internaţională cerând, explicit, diversificare.
Propunerea, care nu e nouă, nu figurează în declaraţia finală. Cei 8 şi cei 5 au dat însă asigurări că nu vor recurge la devalorizări competitive ale monedelor naţionale pentru a rezolva dificultăţile generate de criză. Criză care, spunei, este departe de final şi e nevoie în continuare de eforturi pe frontul economic. La discuţiile despre securitatea alimentară din ultima zi au venit şi reprezentanţii Algeriei, Angolei, Egiptului, Etiopiei, Libiei, Nigeriei, Senegalului, Africii de Sud şi o delegaţie a Uniunii Europene.
Preşedintele SUA a venit cu o veste bună: o iniţiativă de 15 miliarde de dolari de la G8 şi ţările emergente, pentru garantarea securităţii alimentare. Şi o promisiune de creştere a ajutorului public de dezvoltare pentru Africa, cu 25 de miliarde de dolari pe an în perioada 2004-2010.
