“Mugur Isărescu zicea că tot ce se întâmplă acum cu criza asta va dura între trei şi cinci ani. Iar Ţiriac spunea că va dura zece ani. Dar eu îl cred pe Ţiriac. Şi ştiţi de ce? Că are mai mult caşcaval, domnule! De asta. La fel ziceau şi despre educarea poporului român şi eu tot pe mâna lui Ţiriac merg”, îmi afirma ferm un ţăran, cu un ton plin de subînţeles.
Aceasta este una dintre părerile agricultorilor români despre contextul economic actual, opinii exprimate într-un sondaj realizat de Business Standard. Ideea sondajului, realizat la 30 km de Bucureşti, în comuna Tărtăşeşti, a plecat de la una dintre măsurile anticriză avansate recent de unii analişti economici – comasarea terenurilor agricole.
În opinia specialiştilor, concentrarea terenurilor ar putea determina o creştere a producţiei agricole, ceea ce ar diminua importurile de produse agroalimentare şi, implicit, ar tempera creşterea preţurilor. Chiar dacă teoretic agricultorii din Tărtăşeşti sunt de acord cu premisele economiştilor, în realitate, un astfel de plan este îngreunat de prea multe piedici. Dincolo de explicaţiile mai mult sau mai puţin întortocheate ale ţăranilor, se desprind o serie de opinii care ar trebui să dea de gândit autorităţilor. Mulţi fermieri spun că nu doresc să-şi unească terenurile cu alţi vecini, în principal din cauza comportamentului românilor. Aceştia nu sunt educaţi să lucreze împreună, s-ar fura între ei, declară oamenii. Iar această convingere a fost amplificată de asociaţiile de proprietari de pământ, care fură ca “la partid”, consideră ei. În plus, un alt factor ce îngreunează comasarea terenurilor este că acestea sunt extrem de fărâmiţate, chiar şi la fiecare proprietar în parte. “Eu mi-aş uni pământul cu alţii, dar nu prea avem cum, că şi eu îl am împărţit în trei câmpuri. Şi la fel e cu toţii. S-a făcut prost când s-a dat înapoi pământul, ni l-au dat fărâmiţat în prea multe părţi”, intervine un altul, care mi se recomandă domnu’ Virgil, producător de varză şi de cartofi, "expert în cultivarea seminţelor de orice fel".
Nici subvenţiile date de stat nu sunt privite de fermieri ca fiind un sprijin real. "Zicea la Viaţa Satului că ne dau motorina mai ieftin. Dar degeaba mi-o dă mai ieftin, dacă mă pune să o iau din oraşul vecin. Cât mai e şi drumul până acolo, nu-mi convine. Plus că eu consum mult, trebuie să-mi dea mai mult, eu nu am jeepan să nu-mi pese cât mă costă motorina. Şi nici nu mi-o dă chiar atât de ieftin pe cât
mi-ar trebui mie”, îmi mărturiseşte un alt ţăran, întins pe un tractor.
Nici vânzarea directă în pieţe nu este considerată de agricultori ca fiind o soluţie avantajoasă. "Iar la piaţă nu ai intrare dacă nu pui preţul pe care ţi-l dictează ceilalţi care vând. Te forţează să-l ridici, şi îl ridic, n-am ce face. Îl ridic, dar rămân cu marfa nevândută”, se aruncă şi altul în vorbă, în timp ce se pregăteşte să răspundă la mobil. Ne întoarcem să plecăm spre maşină. Ţăranii se uită lung după noi, convinşi că nici un demers nu va avea succes în rândul guvernanţilor. La un moment dat, câţiva ne fac semn să ne oprim. Vin înspre noi. Se uită unul la altul şi, după câteva clipe de linişte, unul ne întreabă cu o faţă jovială: Ne daţi la televizor diseară?
>Propuneri guvernamentale pentru stimularea agriculturii:
- conceperea unui program naţional pentru dezvoltarea industriei alimentare în mediul rural
- dezvoltarea unui proiect naţional de investiţii de mediu şi irigaţii, care să asigure îmbunătăţirea factorilor de mediu (amenajări hidrotehnice, ameliorarea solului) şi valorificarea potenţialului agricol, care să fie prevăzut în proiectul de buget pe anul 2010
- extinderea bazei de impunere în agricultură prin extinderea producţiei agricole de piaţă
>Propuneri ale producătorilor agricoli:
- buget naţional mai mare pentru investiţii în agricultură
- stimulente financiare pentru producătorii agricoli
- subvenţii mai ridicate, cum ar fi subvenţionarea preţului la carburanţi cu cel puţin 50%
>Agricultura în cifre:
- datorită Politicii Agricole Comune (PAC), România beneficiază de fonduri pentru agricultură în valoare de 14,5 miliarde de euro, în perioada 2007-2013, după cum precizează Banca Mondială în Strategia de Parteneriat cu România pentru 2009-2013
- contribuţia agriculturii la PIB a fost de 12,6% în 2004, iar în 2008 aceasta a scăzut la 7,1%
- aportul agriculturii la PIB-ul din 2009 s-ar putea situa doar la 5%, estimează analiştii
- circa trei milioane de români lucrează în agricultură, aproximativ 30% din totalul persoanelor ocupate
