Vreau să ne închipuim o astfel de Românie: pornim din puşcării. Presupunem că de azi gardienii îşi suspendă activitatea. Presupunem că puşcăriaşii nesupravegheați sar gardul şi fug. Unde? Exact la judecătorii care au decis că ei sunt puşcăriabili. Întrucât presupunem că şi serviciul de pază al tribunalului este suspendat, puşcăriaşii ajung să îşi verse năduful pe judecători. Cineva cheamă ambulanța. Doar că ea nu vine, pentru că presupunem că şi acolo este grevă. Din fericire, există alternative. Taxiul sau ambulanța privată îi transportă pe magistrații vătămați la spital. Unde, ipotetic, şi medicii au activitatea suspendată, pentru că aşa vor ei, după modelul magistraților. Adică tratează numai urgențele. Să presupunem că un magistrat este în comă – o urgență. Va fi tratat. Să presupunem că un altul are mâna ruptă. Nu-i atât de urgent precum un magistrat în comă. Prin urmare, e trimis acasă. Şi cum magistratul nu se poate duce acasă cu mâna sau cu piciorul rupt, ajunge la o clinică privată. Pentru că are alternativă. Se face bine, îşi duce copilul la şcoală pe 15 septembrie. Se pregătesc de ceremonie, dar, în loc de serbare, au în față un mare afiş pe care îl citesc pentru propriii copii: “Şcoala este suspendată pe termen nelimitat”. Probabil că, după două-trei luni, copiii vor fi înscrişi în sistemul privat. Pentru că există alternativă.
Cunoaşte cineva alternativa la justiție? Vreun model privat, ca în cazul Becali? Eu nu cunosc altceva legitim, dar am citit Constituția României. Articolul 21: “Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților şi a intereselor legitime. Părțile au dreptul la un proces echitabil şi la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil”. Eu înțeleg că activitatea cu publicul a fost suspendată pe termen nedeterminat, iar asta îmi taie dreptul la soluționare într-un termen rezonabil.
O țară cu justiția suspendată este asemenea unui început al omenirii doar cu Adam. Fără Eva. Adam ar fi îmbătrânit şi ar fi murit.Pot înțelege nervozitatea magistraților: li s-ar tăia din bani. Pot înțelege buna lor credință, dar nu pot accepta forma demersului. Înțeleg că protestul a fost declanşat de lipsa de consistență prin care li s-a comunicat ce li se întâmplă cu banii – şi aici sunt de vină cei de la Guvern, care au mințit din start, spunând că nimeni nu va pierde bani prin legea unică. Ba din contră. Şi totuşi, cum naiba să ai scădere de PIB, să reduci procentul din PIB pentru salarii, să nu dai masiv oameni afară şi să nu piardă nimeni? Doar în capul sfertodocților se poate întâmpla aşa ceva.
Când Guvernul a aplicat cota unică, magistrații nu s-au supărat. În loc de 40%, au fost impozitați cu 16%. Când magistrații sunt ajustați salarial, pentru că economia este alta, se supără şi o blochează. Pot înțelege de aici că alternativa legii salarizării unice este cota progresivă. Nimeni nu este mai presus de lege. Iar modificarea impozitului pe venit într-o manieră diferențiată ar putea rezolva problema salariilor prea mari şi a celor prea mici din sectorul bugetar. Ce faci însă cu privații? Observ că ei au început deja ajustarea salarială. Progresiv.
Eu cred că, în fapt, Guvernul ar trebui să înceapă să se gândească ferm la cota diferențiată, aplicabilă din 2011, într-o formă care să nu accentueze ajustarea brutală în care privații se află. Pentru că altfel ajungem în situația omenirii doar cu Adam. Sau cu o Evă sterilă.
>Radu Soviani este noul redactor-şef al Business Standard. De asemenea, este realizator, editor şi prezentator al The Money Channel.
