Bear Stearns a fost una dintre victimele acestei crize. La începutul lunii martie, instituţia era în pragul falimentului, din cauza expunerii masive pe obligaţiuni ipotecare.
În decembrie 2007, Bear anunţase primele pierderi din cele peste opt decenii de existenţă – 854 milioane de dolari, pentru cel de-al patrulea trimestru al anului.
În ultimul trimestru din 2006, profitul se ridicase la 563 milioane de dolari. Valoarea activelor scăzuse şi ea, cu 1,9 miliarde de dolari.
La 16 martie, JPMorgan Chase&Co. anunţa că va cumpăra banca rivală Bear Stearns pentru doar doi dolari pe acţiune, în condiţiile în care titlurile instituţiei erau cotate la 30 de dolari, cu două zile înainte.
Astfel, preţul Bear Stearns a fost de numai 236 milioane de dolari. Achiziţia s-a făcut cu ajutorul Rezervei Federale a Statelor Unite, care a pus la dispoziţia JPMorgan o linie de credit în valoare de 30 miliarde de dolari. După ce a fost anunţată tranzacţia, indicele S&P 500 a pierdut 0,90%.
Bear Stearns avea o expunere de 16 miliarde de dolari pe valori mobiliare susţinute prin credite ipotecare şi de 15 miliarde de dolari la credite ipotecare cu grad redus de risc, la acestea adăugându-se şi o expunere de două miliarde de dolari pe piaţa creditelor ipotecare cu grad ridicat de risc.
Preşedintele Fed, Ben Bernanke, a spus că nu a avut altă soluţie decât să orchestreze salvarea Bear Stearns. “În mod normal, piaţa sortează companiile care supravieţuiesc şi cele care eşuează, aşa cum trebuie să fie”, a spus Bernanke. “Cu toate acestea, problemele care se ridicau în situaţia respectivă depăşeau nivelul unei singure companii”, a adăugat preşedintele Fed. Tranzacţia, care a fost finalizată la 30 mai, a însemnat sfârşitul unei instituţii vechi de 85 de ani.
În primul weekend din iunie 2008, JPMorgan a început să şteargă numele Bear Stearns, începând cu sediul din Manhattan al băncii. “Nu simt furie, doar regrete”, spunea fostul CEO al instituţiei, James Cayne. “14.000 de familii au fost afectate. Îmi cer scuze. Durerea mea este enormă.”
