Aceste ipostaze au apărut nu din lipsa de timp pe care factorii decidenţi ar fi avut-o, ci din cauza amânării repetate a momentului aplicării lor. Riscul unui asemenea comportament este că generează tensiuni suplimentare în economie. Contextul curent se încadrează în stereotipia comportamentelor anterioare. Măsuri care ar fi fost benefice pentru economie, ca de exemplu neimpozitarea profitului reinvestit, au fost consistent amânate, până în momentul în care efectul implementării lor va fi doar unul marginal. În economie, oportunitatea momentului aplicării unei măsuri are un rol crucial. Schimbarea rapidă a condiţiilor economice poate penaliza puternic orice reacţie întârziată. Pe de altă parte, o serie de obiective asumate în Memorandumul cu FMI par să aibă o probabilitate din ce în ce mai redusă de a fi îndeplinite la termen.
Reducerea cheltuielilor salariale în administraţia publică sau înfiinţarea unui consiliu independent fiscal ar fi numai câteva exemple. În contrast, Ungaria, o altă ţară beneficiară a unui ajutor de la FMI, le-a îndeplinit pe amândouă într-un timp-record. În mai puţin de un an, autorităţile ungare au reuşit să reducă cheltuielile bugetare cu peste 3,5% din PIB, o cifră remarcabilă în contextul economic actual. Mai mult, aceste reduceri au fost posible prin scăderea cheltuielilor cu salariile. Această politică a deciziilor economice întârziate este deficitară, nu în ultimul rând din cauza faptului că poate duce la măsuri eronate, luate în pripă. Din ce în ce mai des este vehiculată ideea majorării taxelor, în special a cotei unice şi a TVA-ului, începând cu anul viitor. În virtutea comportamentelor anterioare, din dorinţa de a reduce deficitul bugetar, guvernul post-alegeri prezidenţiale ar putea cădea în capcana implementării grăbite a unor măsuri de acest gen.
Există două aspecte aici. Primul este legat de oportunitate, iar al doilea ţine de analiza economică. În mod clar, într-o economie care se contractă atât de puternic, aşa cum este cazul economiei României, orice creştere a fiscalităţii nu va face decât să încetinească vizibil relansarea ulterioară. Este principiul de bază în orice carte de macroeconomie. Nu întâmplător, cancelarul reales al Germaniei, Angela Merkel, a anunţat o reducere a impozitelor pe venit şi o reformă a taxelor şi impozitelor datorate de mediul corporatist. Şi aceasta în condiţiile în care recesiunea din Germania este de aşteptat să aibă mai puţin de jumătate din magnitudinea celei pe care o va experimenta economia României.
În ceea ce priveşte analiza economică, aceasta trebuie să fie fundamentată analitic, pe diverse scenarii, ideal ar fi atât de către Ministerul de Finanţe (MFP), cât şi de acel – inexistent deocamdată – consiliu independent fiscal. Acest exerciţiu trebuie să se realizeze obligatoriu în conjuncţie cu proiecţiile bugetare pe perioada 2010-2012. Mai mult, orice decizie de schimbare a fiscalităţii trebuie anunţată cu o perioadă de timp suficient de mare în avans, pentru a oferi mediului privat posibilitatea de a-şi ajusta corespunzător anticipările.
Implementarea tuturor acestor proceduri ia timp, iar convulsiile politice curente oferă puţine speranţe că ele vor fi gândite aşa cum trebuie. O conducere tehnocrată la MFP, idee pe care am mai menţionat-o cu câteva săptămâni în urmă, ar fi o soluţie de urgenţă care se impune. Astfel, decizii economice mai puţin populare vor putea fi implementate mai uşor, pe fundamente economice solide, axate pe orizonturi de timp corespunzătoare.
> Laurian Lungu este managing partner al institutului de previziuni macroeconomice Macroanalitica.
