Această afirmaţie este sprijinită de faptul că ţările cu rate ridicate de convergenţă au rate relativ mari de economisire. Investiţiile pot fi finanţate atât prin economisire internă, cât şi externă, dar utilizarea excesivă a finanţării externe nu este sustenabilă pe termen lung. Experienţa foarte recentă a României confirmă acest lucru. Astfel, pe termen mediu-lung, convergenţa depinde de un echlilibru bun între economisirea internă și cea externă.
Acest echilibru poate fi alterat de mulţi factori. Printre aceștia, intrările masive de capitaluri externe sunt esenţiale, deoarece pot descuraja economisirile interne. Experienţa României este mixtă. În perioada intrărilor masive de capitaluri, rata economisirii a crescut de la 15,3 procente din PIB în 2004 la 19,1 procente din PIB în 2008. Totuși, ratele de economisire au fost relativ mici dacă le comparăm cu rata medie a economisirii globale, care a oscilat între 21 și 25 procente din PIB-ul mondial din 1980 până în prezent.
Analiza la nivel individual a ţărilor cu cele mai ridicate rate de convergenţă arată că procesul de creştere accelerată a economisirii este precedat de o perioadă investiţională puternică, finanţată cu economisiri externe. În acest context, capacitatea economiei românești de a trece de la utilizarea economisirii externe la cea internă este determinantă pentru dezvoltarea viitoare.
Din păcate, această capacitate este relativ redusă. Limitele ei sunt stabilite de volumul veniturilor, de care depinde, în primul rând, economisirea, dar și de câteva caracteristici ale comportamentelor celor care economisesc. O situaţie de nedorit ar fi revenirea ratelor de economisire la nivelurile joase din anul 2004. În continuare voi aduce argumente care, mai degrabă, sprijină ideea că această capacitate va crește relativ încet.
Argumentele mele sunt bazate pe analiza a două seturi de date, pe care am realizat-o împreună cu Mihai Copaciu, Florian Neagu, Irina Mihai, Flaviu Mihăiescu și Bogdan Rădulescu în lucrarea "Aspecte ale procesului de economisire în România", elaborată în cadrul Centrului Român de Politici Economice pentru Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB). Primul set este furnizat de Institutul Naţional de Statistică (INSSE) pe baza unui sondaj efectuat pe circa 30.000 de gospodării anual, în perioada 2004-2006. Cel de-al doilea set de date este furnizat de o cercetare statistică pe 1.600 de gospodării, realizată de către institutul de studii sociale, sondaje, marketing şi publicitate Metro Media Transilvania (MMT) în perioada 25 august-18 septembrie 2008, la cererea FGDB.
La nivel agregat, economisirea populaţiei a avut un caracter preponderent pasiv, fiind generată de efectul creşterii preţurilor activelor deţinute. Acest lucru s-a întâmplat în ciuda faptului că veniturile populaţiei au avut o dinamică susţinută, care ar fi permis o mai mare economisire activă (achiziţie de noi active financiare). Eventuala schimbare a comportamentului în sensul creşterii economisirii active ar putea începe acum, având în vedere rolul important al motivului precauţiei în determinarea economisirii, deşi ar putea fi lentă.
Economiile populaţiei au o bază îngustă. Această concluzie este susţinută de trei caracteristici ale economisirii populaţiei: (l) mai mult de jumătate din familii nu economisesc; (ll) 10 procente din familii realizează aproape 70 de procente din totalul economiilor; (lll) 90 de procente din familii economisesc sume mici. Cred că aceste caracteristici vor face ca aproximativ două treimi din numărul de familii să continue pentru o perioadă relativ îndelungată să economisească la rate mai mici de 20 de procente.
Cel mai frecvent, gospodăriile economisesc din motivul precauţiei şi al moştenirii (pentru "zile negre"). Având în vedere asimetria economisirii, odată ce familiile care furnizează 70 la sută din totalul economiilor vor avea un sold suficient de lichidităţi pentru "zile negre", rata economisirii va scădea.
Probabilitatea de a economisi şi rata economisirii cresc proporţional cu venitul. Sursele principale ale economisirii sunt, în ordinea importanţei, salariul, pensia, sume primite din străinătate și profitul obţinut dintr-o afacere proprie. Mai mult de jumătate din economiile populaţiei au ca sursă salariul. Aceasta indică rolul implicit pe care îl are creșterea productivităţii muncii în susţinerea procesului de economisire, având în vedere corelaţia dintre salarii și productivitatea muncii.
Pe termen mediu, anticipaţiile privind perspectivele economice vor afecta economisirea indecis. În perioade de regres economic, dacă scăderea veniturilor şi deteriorarea anticipaţiilor privind evoluţia viitoare a acestora vor fi contrabalansate de importanţa crescândă a motivului precauţiei, economisirea va creşte. Invers, în perioade de creştere economică susţinută, anticiparea unor perspective bune poate conduce la diminuarea economisirii dacă motivul precauţiei ar deveni mai puţin important. Rămâne de văzut care dintre efectele menţionate aici va acţiona mai puternic în viitor.
> Lucian Croitoru este consilierul guvernatorului BNR. A fost reprezentantul României la FMI şi este autorul a numeroase cărţi şi articole de specialitate
