Gabriel Biriş: O altă abordare

gabriel biris, majorare, Pogea, TVA, venituri bugetare

O astfel de propunere a mai existat în trecut, ministrul Finanţelor de atunci aducând-o în discuţie imediat după introducerea acestui surogat de cotă unică. Spun “surogat” pentru că ceea ce avem noi din 2005 nu prea este cotă unică, ci un fel de adaptare mioritică a unui concept respectabil… La vremea respectivă, mai exact în 2005, am considerat că majorarea TVA ar ucide pur şi simplu cota unică, pentru că ar fi dus la creşterea costului vieţii pentru noi toţi, dar ar fi afectat exact pe cei (mulţi) cu venituri mici şi medii care beneficiau prea puţin de reducerea impozitului pe venit. Fiind un susţinător hotărât al cotei unice, am încercat să arăt alternative de creştere a veniturilor bugetare şi să le calculez impactul.

M-am concentrat doar pe trei zone: impozitarea muncii, impozitarea tranzacţiilor imobiliare şi, direct legat de cele două, abuzul de microîntreprinderi. Am spus atunci că numărul de salarii mari declarate este mult prea mic şi am arătat că, pentru a creşte gradul de conformare, este nevoie de un sistem rezonabil, echitabil şi, deci, acceptabil. O măsură foarte eficientă în acest sens este plafonarea bazei de calcul a contribuţiilor la un nivel rezonabil, coroborată, evident, cu măsuri care să nu permită “ocolirea legii”. Nu s-a făcut nimic în acest sens (ba s-a mai şi eliminat singurul plafon existent, cel de la CAS), prin urmare situaţia este mai mult sau mai puţin identică celei din 2005…

În ceea ce priveşte tranzacţiile imobiliare, cred că susţinerea cea mai concretă a celor spuse de mine în 2005 a venit de curând, chiar de la ANAF – acesta descoperind ACUM că, în perioada 2006-2008, persoanele fizice au vândut imobile de vreo 25 miliarde de euro… Probabil că au mai fost câteva zeci de miliarde din vânzări ale investitorilor străini prin microîntreprinderi şi alte câteva ale companiilor, după ce, în prealabil, au făcut “reevaluări” (prietenii ştiu de ce!)… În plus, abuzul de microîntreprinderi a continuat nestingherit până în 2007, când problema a fost oarecum rezolvată. Atunci, în 2005, am luat câteva informaţii de la CNS, am mai făcut câteva aproximări, iar calculele au arătat ceea ce, de altfel, bunul-simţ îmi spunea deja înainte să mă apuc de socotit: din aplicarea măsurilor propuse de mine se puteau colecta de cel puţin trei ori mai mulţi bani la buget decât din majorarea TVA. Şi asta doar prin rezonabilizarea unui sistem fiscal mult prea găunos, fără să majorezi niciun impozit! Atunci nu a mai fost nevoie de majorarea TVA, veniturile bugetului redresându-se pe fondul exploziei consumului. Însă aproape toate problemele sesizate atunci sunt încă de actualitate. În minus este doar problema folosirii microîntreprinderilor pentru speculaţii (rezolvată în 2007), dar, în plus, au apărut altele şi mai mari, precum evaziunea pe TVA la achiziţiile intracomunitare. Şi atunci, este acceptabil ca Guvernul să vorbească despre majorarea TVA când sunt atâtea alte măsuri ce ar putea îmbunătăţi veniturile bugetului fără a creşte costul vieţii, fără a reduce consumul (în loc să fie stimulat!), cu efecte greu de estimat într-o perioadă de asemenea criză? Eu unul cred că nu.

Cred că Guvernul trebuie să se concentreze pe lărgirea bazei de impozitare şi pe reducerea evaziunii fiscale. Sunt câteva măsuri simple care vor avea efecte imediate pentru buget şi care, în plus, ar putea reda încrederea românilor că liderii lor ştiu ce au de făcut. Vreau doar să enumăr câteva: (i) plafonarea bazei de calcul a contribuţiilor sociale la un nivel rezonabil, coroborată cu eliminarea posibilităţilor de a ocoli plata acestora, (ii) clarificarea impozitării tranzacţiilor imobiliare, (iii) introducerea unei legislaţii care să atragă amplasarea holdingurilor în România, (iv) eliminarea distorsiunilor incredibile din domeniul impozitării clădirilor, (v) introducerea măsurilor simplificate pentru a reduce drastic furturile de TVA, a reduce costurile administrative şi contribuţia pe care statul o are în blocajul financiar prin nerambursarea TVA, (vi) introducerea unor măsuri care să prevină evaziunea fiscală prin nedeclararea veniturilor. Poate părea greu, dar nu este deloc aşa. Se poate şi fără majorări, trebuie doar ca impozitele actuale să fie plătite cât de cât corect.


> Gabriel Biriş este managing partner la casa de avocatură Biriş-Goran. Este specializat în probleme de fiscalitate.