Am motive suficiente să susţin că nu este momentul potrivit pentru a legaliza activitatea de lobby, mai ales dacă lipsesc câteva instrumente de susţinere, care au şi rolul de a curăţa măcar în parte viaţa politică. Şi iată argumentele mele.
Mecanismul de elaborare a politicilor publice din România este netransparent, neparticipativ şi distorsionat în mod grosolan. Deşi toţi politicienii pretind că respectă transparenţa şi participarea publică în cazul promovării proiectelor de lege, în realitate aceştia se rezumă adesea la publicarea proiectelor de lege pe pagina de internet a ministerelor şi a agenţiilor guvernamentale. Asta echivalează doar cu îndeplinirea unei proceduri de comunicare. Într-un stat democratic, transparenţa înseamnă informarea la timp şi în mod complet a publicului despre o acţiune politică şi a scopul urmărit. Iar participare publică înseamnă implicarea, consultarea şi audierea publicului în toate fazele de elaborare a politicilor publice, de la identificarea şi definirea problemei până la redactarea unui proiect de lege. Nu este admisibil ca oamenii să se confrunte cu un proiect de lege gata făcut şi postat pe pagina de internet a unui minister. În acest caz, jocul se desfăşoară în parametrii fixaţi deja de iniţiator. Dovadă că şi proiectul de lege privind activitatea de lobby pe care îl comentez în articolul de faţă a mers exact pe acest traseu. Or, dacă mecanismul de elaborare a politicilor publice nu este pus la punct, lobbyştii, odată legalizaţi, vor utiliza acest mecanism distorsionat pentru a susţine preponderent tot felul de proiecte de lege prin care se promovează preponderent interesele economice ale unor persoane, nicidecum interesul public.
Separat de acest aspect, cred că toată lumea a remarcat lipsa de etică în politică şi inexistenţa unei delimitări nete între oamenii politici, oamenii de afaceri şi sindicalişti. În condiţiile în care un actor politic joacă mai multe roluri în acelaşi timp, iar omul de afaceri se foloseşte şi de patronat şi de un partid, ori liderul sindical face afaceri şi muncă sindicală, dar atacă patronatele şi guvernul, aşa de ochii lumii, lobby devine un instrument de schimb pentru rente şi un mijloc legal de a face trafic de influenţă, deşi în mod normal nu se confundă cu aceste fenomene. Pe un teren minat, lobby devine otravă, nicidecum un medicament. De aceea, cred că trebuie să mai treacă un număr de ani până la introducerea activităţii de lobby, iar în acest interval trebuie pregătit un mediu instituţional favorabil.
Mai întâi, Parlamentul şi ministerele trebuie să utilizeze audierea publică în mecanismul de politici publice. Acesta este primul pas de exprimare democratică a unor idei, în care politicianul tace şi ascultă ce dureri au oamenii. Este un exerciţiu preliminar şi obligatoriu pentru politicieni. Apoi, modul de finanţare a partidelor politice şi votul uninominal trebuie schimbate, întrucât acestea sunt sursele ce au îmbolnăvit mecanismele democratice de decizie şi activitatea unor organizaţii publice, mai ales a Parlamentului.
Dacă nu se aduc corecţii în finanţarea partidelor politice şi în votul uninominal, lobby devine un instrument de finanţare legală a politicienilor, îndepărtându-se astfel de scopul său. Corelativ, trebuie extinsă aria incompatibilităţilor ce îi privesc pe politicieni, oamenii de afaceri şi lideri sindicali, pentru a se face o separare netă între aceştia. În fine, trebuie stabilit cu precizie tipul entităţilor juridice care pot face lobby. În proiectul de lege pe care îl analizez, subiectul acesta este tratat superficial. De pildă, dacă activitatea de lobby se lasă pe mâna organizaţiilor civice de-a valma cu societăţi comerciale, atunci rolul societăţii civile, care şi aşa este fragil, va fi profund afectat, întrucât va dispărea controlul asupra procesului politic pe care ani buni şi l-a asumat. Organizaţiile civice vor alerga după bani, pentru a face lobby unor idei pe care, în mod natural, nu mai au cum să le cenzureze. Sigur că vor apărea competiţie şi atacuri între aceste organizaţii, dar asta nu mi se pare că ar semăna cu un control civic, ci cu o formă nouă de manipulare. De asemenea, firmele de lobby trebuie să fie independente, nicidecum controlate de oamenii politici şi nici să nu fie filiale ale unor companii la care sunt acţionari oameni de afaceri sau lideri sindicali.
> Valentin M. Ionescu este director general al companiei Unic Management Consulting. A fost preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Privatizare şi ministru al Privatizării (1997-1998)
