Au trecut cinci luni. Suntem în prag de alegeri prezidenţiale, adică, moment electoral. Se pare că preşedintele României, înainte de fiecare alegeri, are câte o pană de inspiraţie şi trece repede de la platitudini la pensii. Înainte de alegerile parlamentare de anul trecut, declara pentru Realitatea TV că “bugetul de pensii este în colaps”. Adevărat, dacă defineşti colapsul drept deficit, adică încasările sunt mai mici decât cheltuielile. Ceea ce nu spunea atunci domnul preşedinte era faptul că, inclusiv cu mânuţa domniei sale, contribuise la acest colaps – promulgarea legilor, susţintă şi de partidul din care provine, care majorau dincolo de posibilităţile financiare punctul de pensie.
A trecut un an. Preşedintele recidivează: “Experţii FMI şi-au amânat vizita în România. Fără banii de la FMI nu sunt fonduri de pensii şi de salarii”. Dacă aş fi răutăcios, aş spune că la zece luni după îndeplinirea visului preşedintelui, pe lângă “colapsul” bugetului de pensii, guvernarea girată şi visată de domnia sa a creat un alt “colaps” – cel al salariilor. Doar că nu sunt răutăcios şi, prin urmare, vreau să aduc doar câteva clarificări. În primul rând, faptul că România nu va lua banii de la FMI e cauzat de guvernul pe care domnul preşedinte l-a visat şi l-a creat, cu Emil Boc, dar şi domniei sale personal.
Este drept că delegaţia FMI şi-a amânat vizita, măcar pentru simplul motiv că nu are cu cine şi ce să discute. Pe cine să întrebe domnul Jeffrey Franks de ce nu a fost implementată ordonanţa cu zece zile de vacanţă forţată? Pe domnul Boc? Întrucât textele domniei sale s-au împuţinat dramatic în ultima perioadă, riscă să primească un răspuns de genul: “Sunt bani pentru pensii şi salarii! Să ne fie clar!”, uitând că stă de vorbă chiar cu cel care ar trebui să îi ofere.
În al doilea rând, am anticipat evenimentele la care se va ajunge prin demiterea lui Nica, şi, cu siguranţă, preşedintele ar fi trebuit să facă la fel. Asta, pentru că România avea în curs o emisiune de eurobonduri în valoare de 1,5 miliarde de EURO, care, în cazul în care se mai putea face, devenea mult mai scumpă. Nu i-a păsat nici preşedintelui, nici PDL-ului, nici PSD-ului. Mai mult, PNL-ul a apărut cu o moţiune împotriva Guvernului, intitulată “11 împotriva României”, votată de PSD. Nu ştiu câtă lume a citit-o. Speram ca măcar PSD-ul să o citească, pentru că a votat-o. Dacă nu, să o facă măcar acum. Şi să observe că moţiunea pe care au votat-o îi blamează chiar şi pe dânşii, cei de la PSD.
Blamează împrumutul de la Fondul Monetar Internaţional, acela despre care toată lumea spune că este vital în contextul secării finanţării private, inclusiv PSD. Au votat şi asta. Încă o dată: sunt de acord cu trimiterea în interimat a Guvernului. Nu este posibil să ignori atât de des şi atât de mult Parlamentul, iar el să stea şi să înghită. Faptul că preşedintele dă ştirea că “FMI şi-a amânat vizita în România”, pentru a arată cât de grave sunt lucrurile, sună cam aşa: după ce dai foc la casă, suni pompierii şi le spui că arde casa, să vină repede, pentru că sunt şi nişte butelii de gaz înăuntru. Cum să transmiţi tu creditorilor internaţionali un asemenea mesaj, că tu, România, stat de 22 milioane de locuitori, stai în cele 1,8 miliarde de EURO? Dincolo de faptul că este un mesaj semimincions.
Dacă România nu va primi tranşa de la FMI până la 31 decembrie, este fix din vina Guvernului visat şi creat de preşedinte, care, până la 30 septembrie, ar fi trebuit deja să ia măsurile agreate cu FMI. Sunt două variante: le-a luat, dar FMI nu vine că nu are cine să i le arate, sau nu le-a luat, urmează să le ia – şi, din păcate, aceasta este varianta adevărată. De ce nu le-a luat? Cel mai bine spun cei de la The Economist: “Într-o ţară cu economia paradită, orgoliile sunt în centrul economiei româneşti”. Sau tot dânşii spun că “preşedintele poate a câştigat deocamdată o bătălie pentru supravieţuirea politică, dar nu şi-a îndeplinit promisiunile de modernizare şi curăţire a politicii din România”.
Încă ceva: în timp ce preşedintele se tânguie că România intră în colaps pentru cele 1,8 miliarde de EURO, Goldman Sachs a pus deoparte 16,7 miliarde de dolari pentru bonusurile salariaţilor. De ce? Pentru că la Goldman Sachs nu lucrează nici Traian, nici Emil, nici Mircea, nici Crin. Dar poate că dânşii, fără să ştie, lucrează indirect pentru diverşi care fac profit de pe urma acţiunilor lor în România.
profil
> Radu Soviani este redactor-şef al Business Standard. De asemenea, este realizator, editor şi prezentator al The Money Channel.
