Avocatul Mark A. Meyer nu va fi prezent la adunarea generală de astăzi a acţionarilor Fondului Proprietatea, cărora le-a solicitat mandatarea sa în vedrea semnării contractului de administrare a Fondului cu Franklin Templeton Investments (FTI), pentru că nu crede că Ministerul Finanţelor va vota în favoarea sa.
Intrarea în vigoare a acestui contract a rămas cea mai importantă condiţie pentru listarea fondului la Bursă, prin care se încearcă despăgubirea foştilor proprietari deposedaţi abuziv înainte de 1989.
“Nu cred că Ministerul Finanţelor va fi de acord cu desemnarea mea, iar în aceste circumstanţe, prefer să rămân în New York de sărbătoarea Ziua Recunoştinţei”, a declarat avocatul într-un interviu acordat Business Standard. Mark A. Meyer este partener la casele de avocatură Herzfeld&Rubin (New York) şi Rubin Meyer Doru&Trandafir (Bucureşti), firme ce reprezintă familiile Malaxa şi Auschnit, cei mai importanţi acţionari privaţi ai Fondului Proprietatea (FP).
Contractul de administrare a fost deja aprobat de acţionari, dar Ministerul Finanţelor a forţat renegocierea acestuia. Chiar dacă Franklin Templeton a semnat şi noua formă a contractului, nu mai are cine să-l semneze din partea română, persoana desemnată anterior să o facă renunţând la mandat. “Se pare că Ministerul Finanţelor va spune că un guvern interimar nu poate fi de acord cu contractul FTI, deşi guvernul anterior, având puteri depline, a fost de acord. Această poziţie nu este susţinută de lege, dar o polemică privind ce este şi ce nu este legal ar fi inutilă”, a explicat Mark A. Meyer. “Ar trebui să le fie ruşine că pun împrejurările politice deasupra justiţiei, onoarei şi a angajamentelor solemne făcute faţă de victimele comunismului în România”, a mai adăugat avocatul, în cel mai dur atac al său la adresa autorităţilor române. Ministerul Finanţelor are 61% din acţiunile fondului.
Familiile Malaxa şi Auschnit nu vor vinde nimic din acţiunile deţinute, a precizat Mark Meyer, fiind întrebat de Business Standard dacă, totuşi, clienţii săi vor vinde din participaţia la fond. “Nu asta doresc susţinătorii bogaţi ai guvernelor care s-au succedat până acum şi de ale căror amânări au profitat, cumpărând (acţiuni FP – n.red.) la preţuri mult sub valoarea reală, de la bătrânii care au renunţat la speranţa că vor mai trăi suficient ca să-şi vadă listate la bursă acţiunile?”, a întrebat retoric avocatul familiei Malaxa. El spune că aceşti clienţi vor mai aştepta până când noul guvern îşi va intra în atribuţii. Atunci, îi vor cere din nou Guvernului fie mandatarea lui Mark Meyer să semneze contractul iniţial, fie aprobarea şi semnarea noii forme a contractului.
Familiile Malaxa şi Auschnit “nu mai au prea multă răbdare” şi vor încerca să obţină de la statul român contravaloarea nominală a acţiunilor deţinute la Fondul Proprietatea, dacă listarea Fondului va mai fi tergiversată, spune avocatul din New York. “Cea mai prudentă cale ar fi să cerem valoarea acţiunilor cu care, deja, guvernul român a fost de acord – în cazul nostru, de peste un miliard de lei (peste 230 mil. euro). Clienţii noştri s-ar putea alătura demersurilor Asociaţiei Victimelor Comunismului, care, cel mai probabil, se vor adresa Centrului Internaţional pentru Soluţionarea Disputelor privind Investiţiile din Washington (ICSID, de pe lângă Banca Mondială – n.red.). Şi, dacă victimele sunt împinse pe acest drum, vor câştiga”, crede Mark Meyer.
Potrivit avocatului, participarea clienţilor săi la Fondul Proprietatea se află sub incidenţa tratatelor de protecţie a investiţiilor, în funcţie de care ICSID îşi desfăşoară arbitrajul. “Întârzierile (privind listarea la Bursă – n.red.) i-au privat pe cei ce trebuiau despăgubiţi de beneficiile investiţiei lor în Fondul Proprietatea şi au devenit o formă de expropriere care violează numeroasele tratate bilaterale privind investiţiile, la care România este parte. Nu trebuie să fii un savant în astronomie ca să-ţi dai seama că listarea unui fond de investiţii nu poate dura cinci ani decât dacă ceva vicios o împiedică”, conchide avocatul moştenitorilor lui Malaxa. Mark Meyer mai spune că acţionarii care nu pot apela la ICSID o pot face în România şi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. “Rezultatul ar putea transforma schema românească de despăgubire într-un coşmar care să crească substanţial impozitele pentru fiecare român, din cauza indolenţei continue a Guvernului român.”
