Kenneth Rogoff: Limitele cazului Dubai

comentariu, Dubai, Kenneth Rogoff

Cred că şi-au închipuit că guvernul emiratului va sprijini toate împrumuturile, oricât de riscante ar fi ele. Iar dacă guvernul din Dubai nu are bani, atunci emiratul Abu Dhabi, mai bogat, ar veni cu banii necesari.

Ceea ce i-a supărat pe investitori a fost însă faptul că şi-au dat seama că, la un moment dat, garanţiile pentru datoriile nesustenabile vor fi retrase. Mai curând sau mai târziu, o lume supraîndatorată va fi nevoită să găsească o modalitate de a reduce povara datoriei, ceea ce nu va fi plăcut în toate cazurile.

Au fost voci are au spus că problemele financiare sunt o consecinţă a ambiţiilor mult prea mari ale Dubaiului. Eu nu sunt de acord. E adevărat că Dubaiul, cu insulele sale artificiale, hotelurile, care seamănă cu Veneţia, şi terenurile de tenis la înălţime, este un adevărat castel în deşert. Dar a arătat întregului Orient Mijlociu ce poate face spiritul antreprenorial.

Aeroportul său a devenit un nod de transport global şi, cu pieţele de capital şi mărfuri relativ deschise, Dubaiul a devenit şi un nod comercial, nu doar pentru Orientul Mijlociu, ci şi pentru o parte din Africa şi Asia. În ajunul crizei financiare, alte state din Golf încercau să se inspire din strategia Dubaiului pentru a-şi diversifica economiile, astfel încât să rămână prospere şi după ce se epuizează rezervele de petrol.

E adevărat că Dubaiul este un stat autocratic unde finanţele sunt controlate strict şi în secret. Lipsa de informaţii detaliate asupra situaţiei financiare a Emiratelor a fost, de altfel, un motiv pentru care problemele Dubai World au şocat pieţele.

Dar, în multe feluri, conducătorii Dubaiului au fost foarte toleranţi în ceea ce priveşte libera exprimare. Anul trecut, am asistat la o expoziţie făcută de artişti locali la Universitatea din Dubai. Un fotograf din Emirate a prezentat o cronologie a construcţiei uneia dintre staţiile de metrou din Dubai. În loc să laude pur şi simplu noile construcţii, artistul a scos în evidenţă cât de grea a fost schimbarea pentru locuitorii oraşului. Un alt artist şi-a prezentat viziunea, destul de radicală, pentru un sistem de lumini care ar putea lumina minaretele, pentru a le face vizibile în ceaţa construcţiilor moderne. Am fost impresionat să văd că astfel de idei pot fi exprimate public.

Desigur, şi alte ţări din Golf au realizări remarcabile. Expertiza companiei petroliere de stat a Arabiei Saudite este admirată în Occident. Qatarul are o televiziune cunoscută pe plan mondial, Al Jazzera, iar Abu Dhabi a contribuit la sponsorizarea cercetării în domeniul inteligenţei artificiale. Dar Dubaiul, care are puţin petrol, a făcut mai mult cu mai puţine resurse decât orice altă ţară din regiune.

Din păcate, până la urmă, şi Dubaiul a fost supus legilor gravităţii financiare. Speculaţiile masive şi împrumuturile au dus la datorii prea mari şi, în final, la incapacitate de plată. Este acesta finalul creşterii legendare a Dubaiului? Mă îndoiesc. Ţări din toată lumea, de-a lungul istoriei, au intrat în incapacitate de plată şi au supravieţuit, ba chiar au prosperat mai târziu. E adevărat că Dubaiul trebuie să se restructureze şi să renunţe la excese înainte de a reveni la o creştere sustenabilă, chiar dacă va fi nevoie de timp pentru acest lucru.

Vor fi contagiate ţări vulnerabile din Europa şi din lume? Nu încă. Dubaiul e un caz special, aşa că efectul asupra încrederii investitorilor va fi limitat. Dar aceştia învaţă acum, pe propria piele, că nicio ţară nu are posibilităţi şi resurse nelimitate.


> Kenneth Rogoff este profesor de economie şi politici publice la Harvard University şi a fost economist-şef al IMF.

www.project-syndicate.org