Datorită conducerii creative a lui Ben Shalom Bernanke, 2009 a fost mai degrabă o perioadă de recuperare slabă decât una de depresiune catastrofală, spun cei de la Time. Bernanke încă are o putere de neegalat asupra banilor americanilor, asupra locurilor de muncă, economiilor şi viitorului naţional. Deciziile pe care le-a luat şi cele pe care le va lua vor forma calea spre prosperitate a americanilor, direcţia politicilor şi a relaţiilor cu restul lumii, mai scriu cei la Time.
Ben Bernanke este descris de jurnaliştii de la Time drept un bărbat cu barbă grizonată şi ochi obosiţi, care, în biroul său supradimensionat din Washington, vorbeşte despre economie. „Nu are o prezenţă autoritară, nu e un orator uimitor, nu are carisma obişnuită bărbaţilor cu birouri supradimensionate din Washington. Argumentele sale nu sunt partizane sau ideologice, ci metodice, date din cele mai recente texte academice publicate”, este portretul făcut economistului de jurnaliştii americani.
Preşedintele Fed e timid, nu participă la circuitul de petreceri din Washington şi preferă să mănânce singur acasă cu soţia sa, dezvăluie revista. După ce spală vasele şi duce gunoiul, cel mai puternic ecomomist din lume îşi petrece timpul făcând integrame şi citind, alături de soţia sa. „E un tocilar, însă se întâmplă să fie cel mai puternic tocilar de pe planetă”, scrie Time.
În vârstă de 56 de ani, Bernanke este preşedinte al Federal Reserve, banca centrală a SUA, cea mai importantă şi mai puţin înţeleasă forţă care conturează America şi economia globală. Bancnotele verzui cu preşedinţi sunt etichetate drept „rezervă federală” cu un motiv – Fed controlează rezerva de bani a americanilor. Este o agenţie guvernamentală independentă care conduce politica monetară, se mai scrie în publicaţia americană.
Bernanke a fost numit la conducerea Fed în 2006, urmându-i la conducere lui Alan Greenspan. În 2009, preşedintele american Barack Obama l-a nominalizat pentru al doilea mandat la conducerea Rezervelor Federale.
Acelaşi Bernanke a condus Federal Reserve în timpul celei mai intensive utilizări a puterilor instituţiei după Marea Criză din 1929-1933. Însă Fed, care susţine că a evitat o prăbuşire a sistemului financiar, este în dezacord cu unii parlamentari americani, care au exprimat îngrijorări în legătură cu sumele imense cheltuite din banii contribuabililor şi propun cea mai mare limitare a autorităţii Fed de la crearea acestei instituţii, în 1913.
