Compania Coface, primul recuperator al ţării, avea un portofoliu de creanţe de 90 de milioane de euro în 2007-2008 iar în 2008-2009 acestea au trecut de 450 de milioane de euro. Constantin Coman, directorul de la recuperare pune această creştere pe seama crizei.
“Situaţia creanţelor de recuperat s-a schimbat dramatic anul trecut. Acum avem mult mai mult de lucru iar asta se datorează, evident, faptului că românii nu mai au bani. Vin sute de cazuri lunar”, arată Coman.
S-au mai schimbat, însă, şi alte lucruri. Astfel, dacă acum doi ani o bancă sau o societate de leasing vindea un credit neperformant la 20-27% din valoarea lui, în prezent recuperatorul poate pune mâna pe o creanţă şi pentru 2%.
“Media e pe la 10% dar luăm şi creanţe la a cincizecea parte din valoarea ei. Totul depinde de vechime şi de valoarea ei. Cu cât e mai veche cu atât şansele de recuperare sunt mai mici şi o luăm foarte ieftin”, zice directorul Coface.
În medie se recuperează cam un sfert din valoarea creanţei, dar extremele sunt la 2% şi 80%. Oricum ar fi, însă, o companie precum Coface nu prea pierde. Din cifrele oferite de Constantin Coman se vede că, în cel mai obişnuit caz, recuperatorul îşi ia de două ori mai mulţi bani decât a dat pe creanţă.
Iar angajaţii săi sunt şi ei fericiţi: portărelul care îţi bate la uşă pentru a-ţi cere datoria are un comison de succes de până la 10%, deşi la sume foarte mari un comison obişnuit este de 1-2%. Un exemplu: o echipă Coface de patru oameni au recuperat două milioane de euro de la o companie de construcţii iar, ulterior, şi-au împărţit un bonus de 15 000 de euro.
Cum acţionează recuperatorul?
După 120 de zile de neplată a ratelor, banca începe să considere creditul problematic. Următoarele 120 de zile sunt demersuri pentru rezolvarea amiabilă a problemei. Dacă acestea nu duc la niciun rezultat, după un an de zile, creditul este vândut recuperatorilor de creanţe.
“Negociem portofolii de creanţe de milioane de euro. Ne interesează foarte mult ca debitorul să nu mai fi fost, mai înainte, abordat de altcineva ca să i se ceară banii pentru că atunci devenim deschizători de drum şi ne mărim semnificativ şansele de succes”, spune Coman. În continuare portărelul ia urma datornicului după telefon, adresă, sau prin intermediul evidenţelor Fiscului şi ale Registrului Comerţului.
Un agent negociază cu firma ori persoana fizică modul în care se poate stinge creanţa. În această fază recuperatorul are un avantaj evident faţă de bancă.
“Banca nu poate renunţa la niciun ban din creditul pe care l-a dat. Nici la dobânzi, nici la penalităţi. Însă eu mă pot duce să-i zic: Domnule, aveţi de dat suma x. Daţi-mi, acum 70% şi-am închis creanţa pe loc”, afirmă directorul Coface. Portărelul poate accepta şi o eşalonare a debitului dar atunci firma trebuie să prezinte o garanţie: un bilet la ordin, o filă CEC, sau gaj pe un activ. Dacă firma a apucat să ceară insolvenţa, datoria ori nu mai poate fi recuperată ori se recuperează doar un procent infim.
O procedură asemănătoare este şi în cazul unei persoane fizice: dacă este notificată şi refuză plata portărelul îi poate pune sub sechestru apartamentul, casa, maşina ori terenul deţinut. Dacă respectivul nu deţine nimic atunci cu executorul judecătoresc i se poate pune poprire de până la 70% din venitul net lunar, spune reprezentantul Coface. Acesta este, însă, contrazis de Codul Muncii, care spune că nu se poate popri mai mult de 30% din venitul net chiar dacă salariatul cere, expres, acest lucru. Şomerii care nici nu au vreun activ sunt aproape o cauză pierdută pentru portărei.
Cele mai multe dosare Coface se referă la cazuri de neplată a facturii la utilităţi. Debitele nu depăşesc câteva sute de lei. Există, însă, şi cazuri în care sume implicate sunt de ordinul sutelor de mii sau milioanelor de euro. Cele mai mari creanţe “vânate” de Coface sunt de un milion de euro de la o firmă de retail şi de 135.000 de euro de la o persoană fizică. Creanţa cetăţeanului este însă foarte veche iar acesta nu are decât un teren care nu valorează mare lucru. “E bine dacă scot de la el 30.000 de euro”, trage concluzia directorul Coface.
