În ultimii 10 ani, statul a plătit 10 miliarde de euro pentru subvenții în agricultură, fără a socoti fondurile UE. Doar banii ăștia erau suficienți ca să nu mai aibă nevoie de împrumuturi măcar pentru anul ăsta, și nici să nu taie pensii sau salarii.
Iar cu dosul palmei din care dădea bani i-a nenorocit pe cei care chiar puteau obține productivitate adevărată. De ce? Pentru că a anulat în felul ăsta cele trei “subvenții” naturale care ar putea funcționa în România.
1. Prețul mic al terenului. La 1.000-2000 de euro hectarul, investiția de capital este neglijabilă. Diferența până la 10.000 de euro, cât costă hectarul în vest, cântărește mai mult decât orice subvenție. De-aia italienii din Banat au venit în România și fac profit fără să le pese dacă statul le dă sau nu ceva.
2. Costul redus al forței de muncă. Chiar și dacă sunt plătite toate contribuțiile legale, în România munca în agricultură costă cel mult 500 de euro. În vest, costul este de cel puțin 1.000 de euro, și asta în cazul în care țăranii vin tot din România.
3. Costurile mai mici de transport. În condițiile în care trei sferturi din alimente se importă oricum, uneori de la mii de kilometri, producătorii au o rezervă enormă de competitivitate. Astfel, chiar dacă nu se prea pricep, ei tot ar putea intra pe piață cu prețuri mai mici și marje de profit mai mari.
Citește mai departe pe platforma de comentarii și analize Standard.ro
