„Prima jumătate a anului 2010 a marcat intrarea profitabilităţii în teritoriu negativ, în special pe fondul majorării necesare a cheltuielilor cu provizioanele. Băncile au iniţiat măsuri de control al costurilor atât prin redimensionarea reţelei de unităţi, cât şi prin amânarea sau reducerea programelor de investiţii. Creşterea marjelor de dobândă la lei şi valută, vânzarea de active imobilizate şi achiziţionarea de titluri de stat au fost printre cele mai frecvente strategii puse în practică de bănci pentru îmbunătăţirea pe termen scurt a poziţiei lor financiare”, se arată în raport.
Profitul operaţional era în luna iunie cu 20,6% peste nivelul înregistrat în aceeaşi perioadă a anului trecut, în condiţiile în care veniturile operaţionale au scăzut mai lent decât cheltuielile operaţionale. Indicatorul cost/venit s-a deteriorat cu 8,2 puncte procentuale între decembrie 2008-decembrie 2009 (de la 55,7% la 63,9%).
La 30 iunie 2010 însă, nivelul său se ameliorase cu 8 puncte procentuale faţă de perioada similară a anului anterior, ritmul scăderii cheltuielilor operaţionale depăşindu-l pe acela al veniturilor similare. Astfel, băncile au revenit abia la mijlocul lui 2010 la un raport cost venituri apropiat de cel dinaintea crizei.
„Se anticipează că profitabilitatea sistemului bancar va rămâne sub presiune în cursul anului 2010, în special datorită nevoilor crescânde de provizionare, ca urmare a posibilei continuării a deteriorării calităţii activelor, în condiţiile reducerii apetitului de risc al băncilor şi al continuării ajustărilor economice pe fondul unei recesiuni persistente”, se mai arată în raportul de stabilitate financiară.
Rezultatele financiare cumulate ale băncilor indică după primele şase luni o pierdere netă de 234 milioane lei, iar băncilor care au înregistrat rezultate negative controlau în luna iunie 22,7% din activele sistemului bancar.
Banca centrală notează că începând din al doilea trimestru al anului trecut s-a manifestat o tendinţă de creştere a marjelor de dobândă între credite şi depozite, atât pe componenta lei, cât şi pe cea în valută, în contextul reducerii mai accentuate a dobânzilor oferite la depozite, precum şi a presiunii în creştere a cheltuielilor cu provizioanele.
Marjele de dobândă între creditele şi depozitele în lei a ajuns la opt puncte procentuale în iunie 2010 pe segmentul populaţie, nivel dublu comparativ cu aceeaşi perioadă a anului anterior, şi la 6,5 puncte procentuale pe segmentul companiilor, nivel apropiat de cel practicat de bănci cu un an în urmă.
Totodată, BNR arată că băncile continuă să practice dobânzi mult mai mari aferente creditelor în lei prin comparaţie cu rata de politică monetară stabilită de banca centrală, astfel încât diferenţa se situa la finele lunii iunie la 10 puncte procentuale pentru populaţie şi 6 puncte pentru firme.
În ceea ce priveşte creditele şi depozitele în valută, marjele de dobândă practicate de bănci au urcat până la patru puncte procentuale în cazul clienţilor persoane fizice şi, respectiv, trei puncte procentuale în cazul persoanelor juridice, niveluri ce depăşesc cu peste două puncte procentuale media dobânzilor aplicate în iunie 2009.
„Veniturile operaţionale au crescut într-un ritm de 9,4% în cursul anului 2009, principalele surse ale acestora provenind din dobânzi, operaţiuni de schimb valutar şi comisioane. Ponderea veniturilor nete din dobânzi în veniturile operaţionale s-a redus cu 12 puncte procentuale în martie 2009, faţă de perioada similară a anului anterior, în contextul scăderii ritmului creditării sectorului privat, respectiv al competiţiei acerbe pentru depozite. Această pondere a reintrat însă pe creştere, sub influenţa unor reduceri mai lente ale ritmurilor veniturilor din dobânzi comparativ cu cele ale cheltuielilor cu dobânzile, ca şi a evoluţiilor diferite ale unor componente ale acestora. Dobânzile aferente creditelor şi-au păstrat poziţia dominantă în totalul veniturilor din dobânzi la sfârşitul anului 2009, similar anului anterior”, se mai arată în raportul BNR.
Pe de altă parte, ritmul notabil cu care au crescut dobânzile pentru operaţiunile cu titluri a conferit acestui element a doua pondere ca mărime în veniturile din dobânzi, spre deosebire de 2008, când această poziţie era deţinută de dobânzile aferente disponibilităţilor la bănci centrale.
