CEDO a decis în defavoarea României în două dosare desemnate să devină cauze-pilot în ceea ce priveşte problema retrocedărilor terenurilor şi imobilelor naţionalizate în timpul regimului comunist.
Curtea a decis reunirea cauzelor Atanasiu şi Poenaru împotriva României şi Solon împotriva României, în care a constatat o încălcare a dreptului la un proces de o durată rezonabilă, precum şi a dreptului la proprietate al reclamanţilor. De asemenea, CEDO reţine că statul român trebuie să ia măsuri eficiente pentru protejarea dreptului la un proces de o durată rezonabilă, precum şi a dreptului la proprietate, măsuri care vor trebui aplicate în termen de 18 luni de la rămânerea definitivă a deciziei. Totodată, Curtea a decis să suspende, timp de 18 luni de la rămânerea definitivă a deciziei, toate cauzele de pe rolul CEDO care se referă la aceeaşi problemă.
Judecătorii de la Strasbourg au atras atenţia asupra unor probleme punctuale din sistemul de compensaţie aplicat în ţara noastră. CEDO subliniază faptul că legislaţia schimbată des a dus la o practică judiciară inconsistentă în domeniul retrocedărilor, la care s-a adăugat şi absenţa unei limite a compensaţiilor care pot fi acordate.
La capitolul recomandări, CEDO atrage atenţia asupra soluţiilor adoptate de alte state din regiune care ar putea deveni o sursă de inspiraţie pentru statul român. Mai mult, CEDO sugerează că este nevoie de o revizuire generală a legislaţiei în domeniu, care ar duce la crearea de reguli clare şi simple pentru procedurile de compensare. O altă sugestie a Curţii Europene pentru Drepturile Omului se referă şi la stabilirea unei limite pentru compensaţii şi plata acestora în rate.
În februarie 2010, Curtea a hotărât să aplice mecanismul hotărârilor pilot în cazul ţării noastre. Reprezentanţii CEDO anunţau atunci că una dintre cauzele deciziei a fost faptul că, în ultimii 15 ani, CEDO a avut de soluţionat mii de dosare asemănătoare. În plus, numai în 2009 au fost înregistrate sute de plângeri noi.
