„Capitalismul şi-a trăit ultimele zile. Nu o să permit revenirea lui nici când o face plopu’ mere şi răchita micşunele. (n.r. aplauze). Staţi aşa. Nu aplaudaţi încă. Căci cu progresele geneticii din ziua de azi ne putem aştepta ca plopul să facă mere (n.r. râsete)”, este doar o parte dintr-unul din discursurile lui Nicolae Ceuşescu.
Pelicula “Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu” de Andrei Ujică, care a avut premiera pe 28 octombrie la Sala Palatului, un loc deloc ales la întâmplare, înfăţisează drumul unui om politic pe parcursul a 25 de ani – un Ceauşescu în devenire, de la moartea lui Gheoghe Gheorghiu-Dej, la întâlnirile pompoase cu liderii politici ai blocului comunist, până la primirea istorică la curtea reginei Angliei.
Din cele peste 1.000 de ore de imagini din Arhiva Naţională de Filme şi Televiziunea Română, Andrei Ujică a reuşit să închege în cele trei ore ale eseului cinematografic un tablou complet al unei epoci în care cultul personalităţii a luat amploare din momentul în care Ceauşescu a îndrăznit să se opună intervenţiei sovietice în Cehoslovacia.
Cei care nu au experimentat pe viu paradele, festivităţile şi serbările comuniste, îl vor putea vedea pe Ceauşescu în rolul principal: aici joacă o horă cu femeile, obligatoriu îmbrăcate în portul popular, mai încolo dă mâna cu vânzătorii din piaţă, adunaţi toţi la Ziua Recoltei. Agricultura şi industria zbârnâie când dictatorul e în vizită: nu se sfieşte să intre în lanul de porumb şi urcă mândru la volanul unei Dacia 1100. Rafturile şi frigiderele magazinelor abundă în alimente şi pâine, pe care Ceauşescu trebuie să o controleze: “pâinea trebuie să fie de calitate”.
Când sunt inundaţii, cârmuitorul ţării e preocupat şi dintr-un elicopter se văd casele sub ape. Tot un elicoper îl duce pe Ceauşescu la înmormântarea mamei sale, din iunie 1977 la Scorniceşti, unde casa părintească este învăluită într-o aură de poveste.
În alte secvenţe, Ceauşescu, alături întotdeauna de consoarta Elena, petrece la vânătoare, se plimbă pe munte, joacă table în costum de baie, iar alteori este ambiţios într-un meci de volei şi aşteaptă la fileu să dea lovitura finală. Uneori, reuşeşte să treacă drept un gentleman la o serată.
Grandioasele parade de la 23 August ne arată un Ceauşescu de la balconul oficial, de unde flutură mâna într-un salut sclerotic, răspunsurile în stilul doctrinar marxist-leninist ziariştilor cehoslovaci confirmă bancurile vremii. Întrebat de unul dintre ziarişti care este diferenţa dintre Tratatul de la Varşovia şi cel de la Karlovy Vary, Ceauşescu răspunde: “Aveţi cele două tratate, consultaţi-le şi vedeţi diferenţa”.
Impresionante sunt şi primirile care măgulesc cuplul dictatorial în China lui Mao Zedong şi în Coreea lui Kim Il Sung, unde asiaticii, cu feţele numai un zâmbet cântă în cor ”Românie te iubim”! Dar, spre sfârşitul anilor ’80 vedem un Ceauşescu obosit, care inspectează în grabă reazultatele visului de grandomanie – “Casa Republicii”, până la momentul 22 decembrie 1989: “Nu răspund decât în faţa Marii Adunări Naţionale”!
„Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu” le va trezi celor care au anii comunismului bătuţi în memorie, amintiri. Mai bune, sau mai rele. Dar pentru tinerii crescuţi în “puful capitalismului” este o lecţie de istorie în imagini care nu se regăseşte în manualele şcolare şi vine în completarea altui proiect cinematografic semnat de Andei Ujică: „Videograme dint-o Revoluţie”.
Din 29 octombrie, documentarul poate fi vizionat în cinematografele Hollywood Multiplex, Cinema City AFI Cotroceni, Studio, Noul Cinematograf al Regizorului Român/Muzeul Ţăranului Român, dar şi în cinematografele din Timişoara şi Cluj.
