Cei aproximativ 2,6 milioane de alegători sunt chemaţi să-i desemneze pe cei 101 de parlamentari din rândul a 39 de concurenţi electorali – 20 de partide şi 19 independenţi. Buletinul de vot are o lungime de aproape un metru, dar nu este totuşi un record în materie. Recordul naţional a fost atins în 1998 când în cursă au intrat 89 de concurenţi electorali.
În România, alegătorii moldoveni au la dispoziţie opt secţii de votare pentru a-şi exprima opţiunea. Două sunt deschise la Bucureşti – la sediul Ambasadei şi la secţia consulară, iar celelalte la Iaşi, Galaţi, Timişoara, Braşov, Cluj şi la Constanţa.
În total, funcţionează 2.037 de secţii de votare, dintre care 75 pe lângă misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale R. Moldova din străinătate.
Au fost tiparite 2.808.343 buletine de vot, dintre care 696.929 sunt în limba rusă. Cetăţenii din Transnistria pot vota în 21 de secţii din dreapta Prutului.
Potrivit sondajelor, scrutinul nu va aduce schimbări spectaculoase în configuraţia politică a Parlamentului de la Chişinău, unde ar urma să fie prezente aceleaşi formaţiuni politice ca şi până acum, poate cu excepţia Alianţei Moldova Noastră, ameninţată de riscul de a nu atinge pragul necesar intrării în legislativ.
Electoratul este divizat între coaliţia aflată la putere, care pledează pentru apropierea de UE, şi comunişti, care militează pentru consolidarea legăturilor cu Moscova, subliniază observatorii. Nu de puţine ori, s-a spus că alegerea moldovenilor este, de fapt, între viitor şi, respectiv, trecut.
Favoritul alegerilor anticipate de duminică pare să fie în continuare Partidul Comuniştilor, creditat cu 32,1% până la 54,3% din intenţiile de vot, potrivit diverselor sondaje. Alături de comunişti, trei partide dintre cele 20 înscrise în cursa electorală vor trece pragul de 4% necesar pentru a accede în viitorul Parlament. Partidul Liberal Democrat al premierului Vlad Filat este creditat cu 19,8% până la 31,1%, din opţiunile de vot, Partidul Democrat, condus de fostul comunist Marian Lupu, are între 9,7% şi 19% din voturi, iar Partidul Liberal, al lui Mihai Ghimpu, este creditat ca având între 8,6% şi 13% din voturile alegătorilor care se vor prezenta la urne duminică. Referendumul din 5 septembrie a arătat însă că sondajele au devenit un barometru mai puţin fiabil al opiniei publice.
Chiar dacă majoritatea sondajelor creditează Partidul Comuniştilor pe primul loc în preferinţele electoratului, miza acestor alegeri este obţinerea unei majorităţi de 61 de mandate în Parlament, ceea ce ar permite alegerea şefului statului, după patru încercări eşuate care au avut loc în ultimul an şi jumătate. Acesta a fost şi motivul pentru care moldovenii sunt chemaţi din nou duminică la urne, în cadrul unui nou scrutin anticipat.
Potrivit Constituţiei, dacă eşuează două încercări succesive de alegere a preşedintelui ţării de către Parlament, legislativul este dizolvat şi sunt convocate alegeri parlamentare anticipate.
Precedentul Legislativ, ales la 29 iulie 2009 tot printr-un scrutin anticipat, a avut două tentative eşuate de a alege un nou şef al statului, situaţie care a dus, conform Constituţiei, la dizolvarea Parlamentului şi convocarea de noi alegeri anticipate.
Scrutinul din 29 iulie 2009 a fost câştigat de partidele prooccidentale, care au format ulterior coaliţia de guvernare prooccidentală Alianţa pentru Integrare Europeană, cea care a pus capăt celor opt ani de guvernare comunistă. Formaţiunile liberal-democrate nu au putut însă să-şi impună candidatul pentru preşedinţie într-un Parlament în care AIE nu a deţinut suficiente voturi. Partidul Liberal Democrat, Partidul Liberal, Partidul Liberal şi Alianţa Moldova Noastră, componentele AIE, deţineau împreună 53 de mandate, iar Partidul Comuniştilor 48.
În precedentul legislativ, ales la 5 aprilie 2009, comuniştilor le-a lipsit un singur vot pentru a-şi impune candidatul la preşedinţie (aveau 60 de mandate). Mişcările contestatare din 7 aprilie 2009 de la Chişinău au creat apoi suficientă presiune pentru ca în rândul partidelor prooccidentale alese în Parlament să existe speranţa unui nou început şi astfel nu a existat niciun „dezertor”. Cele două încercări succesive de alegere a unui preşedinte propus de comunişti au eşuat, Parlamentul a fost dizolvat şi alegerile legislative anticipate au fost convocate pentru 29 iulie.
După ce nici noul scrutin nu a reuşit să rezolve problema alegerii preşedintelui, analiştii au avertizat că se poate intra într-un cerc vicios şi modelul se poate repeta la infinit.
Pentru depăşirea impasului, partidele politice de la Chişinău au recurs ulterior la modificări şi interpretări de legi şi formarea unei comisii constituţionale care trebuia să propună modificări ale Constituţiei sau chiar elaborarea unui nou text al Constituţiei. Ultima soluţie la care a ajuns Parlamentul Republicii Moldova a fost organizarea unui referendum constituţional, la 5 septembrie, la care a fost propusă revizuirea art.78 din Constituţia Republicii Moldova şi promovarea ideii alegerii directe a şefului statului. Referendumul constituţional a fost însă invalidat, din cauza numărului insuficient de alegători care s-au prezentat la urne, fapt suprinzător, interpretat ca un eşec al coaliţiei prooccidentale.
Ca urmare a eşuării tentativelor de alegere în Parlament a preşedintelui Republicii Moldova, la 21 septembrie Curtea Constituţională a emis avizul privind constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului. La 28 septembrie, preşedintele interimar al R. Moldova, Mihai Ghimpu, a semnat decretul privind dizolvarea Parlamentului şi a stabilit data de 28 noiembrie pentru desfăşurarea alegerilor pentru noul legislativ.
Pentru a fi reprezentate în Parlament, partidele politice trebuie să obţină cel puţin 4% din voturile valabil exprimate. În cazul independenţilor, pragul electoral este de doar 2%. Redistribuirea voturilor candidaţilor care nu au trecut pragul electoral se va face în mod egal şi nu proporţional, cum era până acum.
Alegerile sunt considerate valabile şi legale dacă la urne se prezintă mai mult de o treime din numărul cetăţenilor cu drept de vot înscrişi pe listele electorale şi dacă nu se constată încălcări ale legii care să influenţeze rezultatele votului. După referendumul din septembrie, şi aspectul participării începe să dea emoţii la Chişinău. La alegerile parlamentare din 29 iulie 2009 participarea a fost de 58,77%, dar la referendumul din 5 septembrie 2010 nu a mai atins nici 30%.
Ministerul Afacerilor Interne va desfăşura efective sporite de poliţişti în Chişinău şi în raioanele ţării pentru a asigura ordinea publică în preajma secţiilor de votare.
Comisia Electorală Centrala a acreditat 600 de observatori internaţionali – majoritatea din partea OSCE, APCE şi CSI – şi 3.600 naţionali.
Alegătorii care în ziua scrutinului nu se vor putea deplasa la secţia de votare din diverse motive pot solicita vot la domiciliu. O asemenea cerere va putea fi depusă inclusiv duminică, până la ora 15.00, însoţită şi de un certificat medical.
Duminică lucrează de asemenea, în mod excepţional, şi birourile care eliberează acte de identitate moldovenilor. De asemenea, 73.000 de tineri pot vota pentru prima oară în cadrul acestui scrutin.
Primele proiecţii ale rezultatelor sunt aşteptate imediat după închiderea urnelor, la ora 21.00, urmând ca la ora 23.00 să fie date publicităţii şi primele date oficiale.
Presa rusă a scris că forţele prooccidentale, care se tem de o victorie a comuniştilor, vor organiza manifestaţii sângeroase de stradă, cum s-a întâmplat la 7 aprilie 2009, după care
va fi declarată stare excepţională. Niciun partid sau formaţiune politică nu a anunţat însă Primăria municipiului Chişinău despre intenţia de a organiza întâlniri sau manifestări postelectorale în locuri publice, a declarat pentru agenţia Info-Prim Neo un oficial al instituţiei. Potrivit articolului 10 al Legii cu privire la întruniri, organizatorii sunt obligaţi să înştiinţeze autoritatea publică locală despre întrunire cu cinci zile înainte de aceasta, dacă numărul persoanelor participante depăşeşte cifra de 50.
Scrutinul de duminică intervine după o campanie electorală care, deşi scurtată, a avut şi incidente violente, şi obişnuita mită electorală. Concurenţii electorali din această campanie au cheltuit (din câte au declarat) peste 45 de milioane de lei moldoveneşti (aproape 3 milioane de euro).
