Datele oficiale ale Registrului Comerţului arată că în primele 10 luni din 2010 circa 17.500 de companii ceruseră sau fuseseră împinse să intre în insolvenţă. În medie, cam 1.500-2.000 pe lună, cu un minim sub 1.000 în august, lună de concedii. Ceea ce înseamnă că la finalul anului, numărul insolvenţelor ar putea ajunge la 20 de mii.
Aşa crede şi presedintele Uniunii Nationale a Practicienilor de Insolventa din Romania, Arin Stanescu: vor fi peste 20.000 de cazuri noi de insolventa la finalul lui 2010, numar aproape de cel din 2009. Pe primul loc in topul insolventei se vor situa si in acest an companiile din comert, peste 50 la suta din total, urmate de dezvoltatorii imobiliari, societatile din constructii dar si din industria prelucratoare.
Cifrele de acum sunt însă mai bune decât estimările făcute în prima parte a anului. Preşedintele UNPIR spunea atunci că numărul procedurilor noi de insolvenţă din acest an ar putea depăşi nivelul din 2009. Iar compania Coface considera că sunt premise ca in 2010 să se inregistreze un numar record de insolvente, de peste 30.000. Dincolo de cifre, percepţia asupra insolvenţei a început să se schimbe în 2010.
Un rol important l-a avut evoluţia retailerului Flanco, intrat în insolvenţă la sfârşitul lui 2009. În august 2010, administratorul judiciar al acestuia anunţa că Flanco a reuşit cel mai rapid plan de reorganizare efectuat la acest nivel. Compania a trecut pe break-even din iunie 2010, după 21 de luni consecutive de pierdere iar creditorii au acceptat să-şi recupereze 20 de milioane de euro din datoriile totale de 62 de milioane de euro.
Leonardo, un alt caz intens mediatizat de insolvenţă, a anunţat de asemenea în 2010 că şi-a stabilizat vânzările şi şi-a redus stocurile după ce a închis peste 50 de magazine şi a vândut mai ales produse de până în 30 de euro. Flanco şi Leonardo sunt două dintre cele mai cunoscute companii intrate în insolvenţă în 2009.
În 2010, acestora li s-au adăugat alte nume cunoscute, precum cel al retailerului de carte Diverta. La sfârşitul lunii mai, Octavian Radu a cerut intrarea în insolvenţă a retailerului care acumulase datorii de peste 10 milioane de euro, în vederea reorganizării judiciare.
„Noi vindem acum în Diverta mai putin de jumatăte decât acum doi ani. Am reuşit să fim pe plus dar s-au acumulat datorii din 2009 pe care n-am mai putut să le gestionăm,” a declarat Octavian Radu.
O lună mai târziu, şi compania de curierat TCE Logistica, parte a grupului RTC controlat de Octavian Radu, a cerut insolventa. Datoriile acesteia se ridicau la 8,5 milioane euro. Atât Diverta cât şi TCE Logistică şi-au cerut singure insolvenţa. În alte cazuri, creditorii au solicitat instanţelor să declanşeze procedura pentru a-şi recupera banii de la partenerii de afaceri. Iar deciziile instanţelor au fost, în unele cazuri, contestate.
Romconstruct a cerut intrarea în insolvenţă a dezvoltatorului imobiliar Impact Developer& Construct pentru o restanţă de 1,36 milioane de lei. Însă în august, Intact a obţinut o suspendare a acestei proceduri. Printr-un episod similar a trecut şi compania aeriană Blue Air. Tribunalul Bucureşti admitea în octombrie intrarea acesteia în insolvenţă la cererea Carpatair şi Service Excellence Solutions, pentru datorii de 30.000, respectiv 48.000 de euro. Curtea de Apel a suspendat provizoriu deschiderea procedurii de insolvenţă a operatorului aerian după ce acesta a dovedit că şi-a achitat între timp datoriile.
Nici finalul de an nu s-a dovedit mai liniştit în privinţa procedurilor noi de insolvenţă. La finalul lui noiembrie, producătorii de material rulant Astra Vagoane Arad, Meva Drobeta Turnu Severin şi Romvag Caracal, controlaţi de International Railway Systems, firmă deţinută de Cristian Burci, n-au mai putut face faţă plăţilor şi au ales calea intrării în insolvenţă pentru a se proteja de creditori. În acest fel, cele trei companii au câştigat 6 luni în care trebuie să se reorganizeze şi să schiţeze un plan de redresare pentru următorii trei ani. Rămâne de văzut câte dintre firmele intrate în 2010 în insolvenţă vor reuşi să se redreseze şi să dea un nou exemplu că insolvenţa nu înseamnă, neapărat, faliment.
