„Şi băncile vor să continue acordul de la Viena. Astăzi (luni – n.r.) este o întâlnire a FMI cu băncile din România. Cei de la Fond vor să explice acordul, să aibă o discuţie mai atentă cu băncile şi vom vedea dacă se va discuta şi acest subiect. Mă aştept ca el să nu lipsească de pe ordinea de zi”, a menţionat Popa.
Viceguvernatorul BNR a menţionat că, din punctul de vedere al BNR, o continuare a acordului este importantă din cel puţin trei motive. În primul rând oferă un cadru bun pentru a asculta doleanţele băncilor şi pentru a avea consultări cu acestea, în al doilea rând este un cadru în care instituţiile se pot monitoriza reciproc, iar în al treilea rând acordul are o prevedere importantă despre menţinerea nivelului adecvat al capitalizării privind în perspectivă.
„Menţinerea adecvării capitalului la minimum 10% este pe perioada menţinerii acordurilor cu UE şi FMI. Pentru aceste motive mi se pare important, mai ales într-un an de trecere la standarde de raportare internaţionale contabile, să avem acest acord. Băncile consimt de bunăvoie să respecte prevederile agreate în comun la nivelul acestui acord”, a spus Popa.
Acesta a mai precizat că, în prezent, toate instituţiile de credit din România au un nivel de solvabilitate de peste 11%.
Tot luni, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat că poate fi continuat acordul de la Viena, însă cu o revizuire a parametrilor, „ţinând cont de o reducere progresivă a expunerii băncilor”.
„Avem în vedere să continuăm acordul de la Viena, probabil cu o revizuire a parametrilor, asta ţinând cont de o reducere progresivă a expunerii băncilor, este normal să fie aşa. Momentul acut al crizei a fost depăşit, băncile şi-au făcut datoria”, a menţionat Isărescu, care a adăugat că băncile au nevoie de o flexibilitate mai mare pentru a-şi gestiona eficient fondurile.
Acordul de la Viena, semnat în 2009 de principalele nouă bănci cu expunere semnificativă pe piaţa locală (Erste Bank, Raiffeisen International, Eurobank EFG, National Bank of Greece, UniCredit, Societe Generale, Alpha Bank, Volksbank şi Piraeus Bank), are la bază promisiunile bancherilor potrivit cărora vor menţine expunerea totală pe România şi vor injecta capital în subsidiarele locale, dacă va fi necesar.
În urma acordului iniţial, sprijinul constant dat de băncile-mamă s-a alăturat finanţării FMI şi CE, pentru susţinerea economiilor în criză cu ajutorul unor lichidităţi care să asigure băncilor un indice de solvabilitate suficient de ridicat (de peste 10%), precum şi surse suficiente pentru a relansa creditarea, în special în sectorul real al economiei.
