Subiectul de față a fost tocat de ani de zile. Singurul aspect mai puțin discutat este calculul actuarial care ar trebui să stea la baza comparațiilor.
La prima vedere, devine rentabil să cumperi o locuință atunci când rata lunară este mai mică decât chiria. Totuși, această comparație nu ține cont de un lucru: durata creditului este limitată în timp ce nevoia de locuire este permanentă. Astfel, o rată la bancă mai mare se poate transforma în economisire iar, la sfârșitul creditului, în capital. Adică, în loc să mai plătești chirie sau rată nu mai plătești nimic.
Sigur, dacă rata este mult mai mare decât chiria, este preferabil să economisești banii respectivi. Care este pragul exact de rentabilitate se poate calcula.
Cel mai important lucru în calcul este dacă prețurile vor crește sau vor scădea. În primul caz, cumpărarea este din start avantajoasă iar în al doilea caz este închirierea. În scenariul în care anticipăm stagnări, putem trece la următoarele criterii.
Al doilea lucru care contează este dispoziția de-a economisi. Dacă veniturile actuale sunt mici dar cele anticipate în viitor sunt substanțial mai mari, niciun cost suplimentar nu se justifică. Însă dacă beneficiarul este dispus să economisească, poate merge mai departe.
Al treilea factor este vârsta. Cu cât potențialul cumpărător e mai tânăr, cu atât perioada în care va beneficia de capital este mai lungă.
Al patrulea factor este durata creditului. Evident, este preferabil un termen cât mai scurt, astfel încât vârsta la finalul împrumutului să nu depășească 50 de ani – momentul în care beneficiarul devine vulnerabil pe piața muncii. Citește mai departe analiza lui Lucian Davidescu pe Standard.ro
