Rezistenţa statelor nordice – îndeosebi a populaţiei acestor ţări – la bailout-urile aplicate suratelor sudice i-a determinat pe oficialii germani să vorbească în ultimele săptămâni de o restructurare uşoară şi controlată a datoriei suverane a Greciei, prin care creditorii ţării să prelungească maturităţile împrumuturilor şi să accepte pierderi.
Grecia a beneficiat deja de un bailout în luna mai a anului trecut. Finanţarea ţării devenise imposibilă în condiţiile în care dobânzile la bondurile emise pe pieţele financiare internaţionale explodaseră, iar piaţa bancară locală nu avea resursele necesare pentru a acoperi cheltuielile supradimensionate ale statului grec. Troika – UE şi FMI, cu aportul BCE -, a decis atunci să împrumute Grecia cu 110 miliarde euro (o sumă apropiată de cea a PIB României), din care a eliberat imediat 45 miliarde. Dobânda perceptută este de 5%, iar grecii s-au angajat să ia măsuri dure de austeritate.
Austeritatea…
Aplicarea măsurilor de austeritate a început cu tăierea celor două salarii suplimentare acordate bugetarilor, reducerea salariilor cu 7%, îngheţarea pensiilor, şi a continuat cu înăsprirea fiscalităţii. Au fost făcute apoi promisiuni de privatizare a companiilor deţinute de stat, precum şi a altor active.
Au urmat protestele populaţiei, greve generale care au paralizat ţara, lupte de stradă, cocktail-uri molotov, bătăi cu pietre, gaze lacrimogene, incendierea unor sedii de bancă, forţe de ordine snopind protestatarii şi altele asemenea. Imaginile cu astfel de momente au făcut înconjurul lumii. În ultimele zile, în piaţa Syntagma din centrul Atenei sunt în jurul a 100.000 de greci care protestează împotriva guvernului şi a Fondului Monetar.
…nu a ajutat la nimic
Asta pentru că măsurile de austeritate nu prea au avut efect în amelioarea situaţiei Greciei. Ţara a înregistrat o cădere economică de 4,5% în 2010, iar pentru 2011 este previzionată o contracţie de 3,5%. Deficitul bugetar a fost măsurat de Eurostat ce fiind de 15,4% în 2009, după ce estimările iniţiale şi mincinoase ale grecilor erau de până la 8%, iar apoi noul guvern socialist a măsurat 12,7% din PIB. În 2010 deficitul a fost de 10,5%, cifră revizuită după ce Atena anunţase că statul a cheltuit cu 9,6% din PIB mai mult decât încasase, oricum peste ţinta de 8% convenită cu finanţatorii externi. În cele din urmă, datoria publică a ţării a crescut de la 127% din PIB în 2009, la 143% în 2010, pentru ca în 2011 estimările să arate că va ajunge la 158%.
Desigur, creditorii instituţionali pot susţine – şi probabil că au dreptate – că grecii nu au aplicat ad literam planul de austeritate. Însă, cei care trebuiau să dea ordinele pentru aplicarea măsurilor sunt politicieni, la fel cum sunt şi cei care le-au indicat.
The banksters
Deci bailout-ul din mai 2010 nu a reuşit să facă mai credibilă Grecia în ochii investitorilor, din moment ce situaţia economică şi fiscală a ţării s-a înrăutăţit. Mai mult, nici celelalte două ţări ale Zonei euro care au primit asistenţă financiară – Portugalia şi Irlanda – nu stau mai bine.
Un sondaj Bloomberg arată că 85% dintre respondenţii din lumea financiară cred că un default al Greciei este foarte probabil. 59% văd aceeaşi soartă şi pentru Portugalia şi 55% şi pentru Irlanda. Costul cu asigurarea împortiva riscului de default (faimoasele credit-default swaps CDS) a ajuns la 12,5%.
Însă bailout-ul a reuşit să cumpere timp pentru băncile care au expuneri mari pe bondurile greceşti. Unele bănci au obligaţiuni greceşti atunci când ofereau randamente ridicate, în ciuda riscului potenţial evident. Însă atunci când te aştepţi la intervenţia structurilor statale şi supranaţionale pentru a salva de fiecare dată situaţia, atunci riscul parcă nu mai e risc.
Dacă imediat după bailout-ul din mai 2010 bancherii puteau vinde cu un mic profit bondurile greceşti din portofolii, puţini au fost cei care au făcut-o, asta pentru că un profit mic e mai rău decât unul mare, iar pierderile sunt de neconceput. Dacă ar vinde acum bondurile, bacherii ar lua cam jumătate din cât au dat pe ele, aşa că nimeni nu o face, aşteptând scadenţa sau vremuri mai bune.
Banca Centrală Europeană, prin vocea multora dintre membrii Consiliului director, a ameninţat că restructurarea datoriei suverane a Greciei – indiferent de forma în care s-ar face – ar înseamna falimentul sistemului bancar grecesc şi contaminarea celorlalte state cu probleme din grupul PIGS. Asta ar duce, în cele din urmă, la ieşirea Greciei din zona euro şi chiar la disoluţia monedei unice europene.
(De-a lungul timpului au fost lansate mai multe scenarii de către analiştii financiari, printre ele numărându-se şi cel al unei monede unice pentru ţările cu finanţe sănătoase din Europa nordică).
Dar care sunt adevăratele motive pentru care BCE militează împotriva restructurării datoriilor?
Dezastrul din bilanţurile băncilor
(comerciale sau centrale)
Băncile europene au mari expuneri pe obligaţiunile statelor cu probleme. Datoria Greciei este de 330 miliarde euro, iar o treime vor ajunge la maturitate în 2013.
Băncile franceze au o expunere pe datoria suverană a Greciei de 37 miliarde euro, cele nemţeşti de 25 miliarde, cele engleze de 9 miliarde, conform datelor Băncii Reglementelor Internaţionale, citate de Reuters. Expunerea totală (privată şi suverană) a băncilor europene pe Grecia era de 165 miliarde euro în T3 2010, băncile franceze având cea mai mare parte cu 68 miliarde euro, urmate de cele germane cu 50 miliarde euro. Expunerea totală pe Irlanda este mult mai mare: 450 miliarde euro, din care băncile britanice au 165 miliarde euro, cele germane 150 miliarde euro, iar cele franţuzeşti 57 miliarde euro.
Mijlocul anului 2013 este punctul terminus pentru cele mai multe dintre bondurile PIGS.
Potrivit unui raport JP Morgan, citat de FT.com, Banca Centrală Europeană a cumpărat bonduri greceşti de 40 miliarde euro, cu o valoare nominală de 50 miliarde euro. Expunerea pe Grecia creşte şi mai mult pentru că BCE finanţează şi băncile greceşti – pe care ameninţă că le lasă să falimenteze dacă statul restructurează datoria. BCE a împrumutat aceste bănci cu 91 miliarde euro până în februarie, bani acoperiţi cu un colateral de 144 miliarde euro, din care 48 miliarde de euro sunt obligaţiuni greceşti, 55 miliarde euro obligaţiuni garantate de stat emise de băncile greceşti, 8 miliarde euro bonduri fără dobândă oferite de statul grec în 2008, şi 33 miliarde euro în bonduri acoperite cu ipoteci. În total, BCE are o expunere de 194 miliarde euro pe Grecia, pe care a plătit 131 miliarde euro, adică 68% din preţul nominal. Dacă Grecia ar tăia 32% din principalul bondurilor, BCE nu ar suferi vreo pierdere. Însă la 50%, pierderea ar fi de aproximativ 35 miliarde euro, după calculele băncii de investiții JP Morgan.
În Irlanda, expunerea este una similară, cu deosebirea că discountul la care BCE
a cumpărat bondurile irlandeze şi a finanţat băncile greceşti este mult mai mic decât în cazul Greciei. Astfel, un haircut de 50% ar aduce pierderi mult mai mari.
În cazul în care Spania ar fi contaminată şi ar ajunge în situaţia în care să nu se mai poată finanţa, cifrele înşirate mai sus ar părea desuete. Spania avea o datorie guvernamentală de 638 miliarde euro la sfârşitul lui 2010 şi nevoi financiare mult mai mari decât cele trei state salvate de la faliment până acum.
Banca Centrală Europeană are în funcţiune un mecanism care permite finanţarea băncilor în schimbul aşa numitelor asset-backed securities (titluri garantate cu active) – ABS. Vorbim de acele instrumente derivative care au pus umărul la declanşarea crizei financiare în 2008, din care băncile făceau profit din volumul ipotecilor vândute la pachet şi nu din calitate lor. Aceste instrumente prezintă un risc imens pentru solvabilitatea BCE, scrie pe larg Der Spiegel.
Bănci din ţări precum Irlanda, care a fost într-un uriaş balon imobiliar, folosesc aceste titluri garantate cu ipoteci care nu prea mai valorează nimic şi primesc în contul lor bani de la BCE.
În 2010 au fost lansate pe piaţa europeană titluri securizate de 380 miliarde euro, din care tilturi de 292 miliarde euro nu au fost tranzacţionate ci utilizate pentru a obţine împrumuturi de la BCE.
În contul BCE, la sfârşitul anului 2010, erau 28.708 titluri securizate în valoare totală de 14 mii de miliarde euro. Desigur, nu toate sunt clădite pe active dubioase. Aici intră şi titlurile garantate cu maşina cumpărată de neamţ, ori casa danezutlui. Însă, o parte semnificativă dintre aceste hârtii au în spate ipoteci ale debitorilor irlandezi, greci sau portughezi.
BCE nu acceptă în mod direct aceste titluri, ci prin intermediul băncilor centrale ale statelor membre în zona euro. Astfel că este în puterea Băncii Centrale a Irlandei, spre exemplu, să stabilească dacă titlurile securizate ale băncilor irlandeze sunt eligibile pentru a fi luate drept colateral la finanţare. Tot băncile centrale trebuie să stabilească discountul la care se face finanţarea – dacă banca vine cu un titlu despre care susţine că are în spate o ipotecă de 1.000 euro, banca centrală stabileşte dacă se oferă finanţare de 600 sau 800 euro în contul ipotecii.
În cazul în care există pierderi pentru BCE din pricina acestor titluri, precum şi a obligaţiunilor suverane, statele trebuie să le suporte în funcţie de cota de participare. Germania conduce în acest top, urmată de Franţa şi Italia.
Trebuie timp
Grecia este insolventă. La o asemenea datorie publică, statul nu are nicio șansă să își îndelinească obligațiile de plată și va ajunge în default în cele din urmă. Grecii ar trebui să primească o nouă tranşă din împrumut (20 miliarde euro) în iunie de care are nevoie cu disperare, pentru că fondurile statului se vor termina până pe 18 iulie. FMI nu poate elibera banii pentru că regulamentul de funcţionare nu îi permite dacă nu există garanţia că statul finanţat nu are resurse în următoarele 12 luni. Şi în 2012 Grecia ar trebui să se împrumute de pieţele internaţionale, lucru care nu se va întâmpla dat fiind nivelul record la care au ajuns dobânzile la obligațiuni. Aşa că statul grec are nevoie de un nou bailout, de aproximativ 60 miliarde euro.
După o scurtă opoziţie a politicienilor nemţi, care au venit la întâlniri cu drafturi după planul de restructurare a datoriei Greciei, acum aceștia par a fi dispuşi să pună umărul contribuabililor la un nou bailout.
Financial Times, care citează surse oficiale, a scris că noul acord va avea condiţii draconice, care echivalează cu cedarea suveranităţii Greciei. Creditorii externi ar urma să se ocupe de finanţele ţării, să încaseze impozitele (cam cum se întâmpla în perioada fanariotă la noi) şi să se ocupe de privatizări. Companiile şi activele imobiliare greceşti ar urma să se vândă sub supravegherea nemţilor şi francezilor. Activele statului grec sunt estimate de către unii la 300 miliarde euro.
Nici nu mai contează că guvernul grec vrea să scadă TVA pentru a se înțelege cu opoziția, solvabilitatea statului nu mai este o temă de discuție. Grecia trebuie astfel să reziste până când băncile îşi recuperează din banii cu care au împrumutat-o şi activele ţării sunt vândute.
