La banii din fondurile cu risc scăzut se mai adaugă şi alte zeci de milioane de euro care sunt plasate în fonduri expuse pe acţiuni extern.
„Românii au un apetit constant pentru economiile în valută, mai mare decât al cetăţenilor altor ţări din regiune. Circa 40% din totalul depozitelor bancare sunt în valută, dacă ne uităm pe statisticile Băncii Naţionale, ponderea variind între 37 şi 43%, în funcţie de conjunctură“, explică Mihail Ion, preşedintele Raiffeisen Asset Management (RAM), care administrează cel mai mare fond de investiţii deschis (mutual) denominat în euro.
Cele mai sigure investiţii în euro, titlurile statului, sunt practic inaccesibile investitorilor mici, pentru că valoarea nominală a unui singur titlu poate varia între 100.000 şi un milion de euro. La o valoare nominală de 50.000 de euro, nici euro-obligaţiunile municipiului Bucureşti nu sunt mai accesibile. Aceasta piaţă se adresează celor cu bani mulţi, adică băncilor şi fondurilor de investiţii. Nimeni nu vinde un titlu sau două, iar cei care insistă şi ar convinge totusi o banca să-i dea, ar plăti un preţ prea mare.
În acelaşi timp, costul unui titlu de fond variază între 10 şi 110 euro.
Cel mai mare fond în euro de pe piaţă, Raiffeisen Euro Plus are active de 230 mil. euro, cu 30% mai mari decât la sfârşitul anului trecut. Aproape 1800 de investitori, dintre care mulţi sunt clienţi de private banking ai Raiffeisen Bank, au adus în fond circa 55 de milioane de euro în acest an.
RAM a deschis calea unor astfel de investiţii la sfârşitul lunii octombrie 2009 şi de atunci i-au urmat exemplul alte două societăţi de administrare a investiţiilor care fac parte din grupuri bancare. Dintre urmăritoare, BRD Asset Management administrează fondul BRD Eurofond, cu active de 72,4 mil. euro şi 1580 de investitori, iar OTP Asset Management – fondul OTP Euro Bond, cu 6,4 mil. euro şi 600 de acţionari.
OTP Euro Bond iese în evidenţă prin faptul că avea expunere inclusiv pe obligaţiunile în euro emise de colosul mondial al gazelor Gazprom. La 31 decembrie, fondul OTP avea o expunere de câteva sute de mii de euro pe obligaţiunile Gazprom.
Fondul în euro al RAM investeşte aproape exclusiv în obligaţiuni de stat şi municipale româneşti, pentru că „randamentele pe care acestea le oferă sunt suficient de bune. La rating-uri de ţară egale sau mai mari decât cele ale României nu prea găsim randamente la fel de bune“, spune Mihail Ion. Totuşi, RAM plasase pentru fond 5,4 mil euro într-un omolog bulgar, Raiffeisen Money Market Fund, administrat, desigur, de colegii RAM din ţara vecină.
Mai este de menţionat prezenţa, la sfârşitul anului trecut, în portofoliul Raiffeisen Euro Plus a unui pachet de obligaţiuni ale Bucureştiului, în valoare de 22 mil. euro, o pondere semnificativă din totalul activelor fondului, de peste 177 mil. euro la 31 decembrie.
Euro-obligaţiunile Bucureştiului reprezintă o atractie speciala, pentru că au fost emise în 2005, cu scadenţa în iunie 2015, la o valoare a cuponului (rata dobânzii) de 4,125% anual, în euro, în vreme ce România nu prea reuşeste acum să scada pretenţiile marilor investitori sub 5%. Valoarea emisiunii Bucurestiului a fost de 500 de milioane euro.
Pe de altă parte, şi alte câteva fonduri de investiţii deschise (mutuale) sau închise (carfe nu au emisiune şi nici răscumpărarea continue de titluri) au expuneri externe pe titlurile altor fonduri de investiţii sau direct pe acţiuni din străinătate. Dintre acestea se remarcă tot un fond al RAM, Raiffeisen Prosper, care are peste 55% din activele sale de 34 de mil de lei pe pieţele externe. Acest fond impică riscul valutar.
Recent lansatul fond BT AXT, de peste 2 mil. euro, al BT Asset Management, copiază portofoliul principaluluiindice al Bursei din Viena. Acesta şi fondul „de familie“ Piscator Audas siunt denominate toto în euro.
Riscul valutar
Plasamentele în fonduri denominate în euro sunt potrivite mai ales pentru cei care au venituri sau încasări în moneda europeană şi prevăd cheltuieli în aceeaşi monedă. Pentru ceilalţi se pune problema riscului valutar pe care şi-l asumă cei care au lei şi vor să facă plasamente în fondurile denominate în euro. Un instrumentul de masură a riscului este „diferenţialul” sau diferenţa de dobândă dintre depozitele în lei şi cele în euro pe acelaş şi termen.
De exemplu, luand un depozit in lei pe un an cu rata dobanzii de 6% şi un depozit în euro cu rata dobânzii de 2,5%, deprecierea leului trebuie să fie mai mică decât diferenţialul de dobândă de 3,5% al depozitelor, pentru ca riscul valutar să fie acoperit.
AVERTISMENT
Niciuna din remarciel de mai sus nu sunt nici prognoze nici recomandări pentru anumite decizii de luat la bursă. Responsabilitatea deciziilor este a celor ce le iau.
