Cei trei oameni de ştiinţă au primit premiul Nobel pentru „descoperirea faptului că Universul este în expansiune accelerată, prin observarea supernovelor îndepărtate”, conform comunicatului dat publicităţii de Comitetul Nobel.
Saul Perlmutter va primi jumătate din premiul în valoare de aproximativ 1 milion de euro (10 milioane de coroane suedeze), în timp ce Brian P. Schmidt şi Adam G. Riess vor împărţi cealaltă jumătate. Ei vor intra în posesia premiului în cadrul unei ceremonii ceva fi organizată la 10 decembrie la Stockholm, dată în care este comemorat fondatorul prestigioaselor premii, industriaşul şi savantul suedez Alfred Nobel.
Americanul Saul Perlmutter de la Laboratorul Naţuional Lawrence Berkeley este şi profesor la Universitatea California. El a primit premiul Nobel pentru studiul „The Supernova Cosmology Project”. Ceilalţi doi laureaţi, australianul Brian P. Schmidt de la Universitatea Naţională din Australia şi americanul Adam G. Reiss de la Universitatea John Hopkins, au primit premiul pentru studiul supernovelor în cadrul proiectului „High-z Supernova Search”.
Unii oameni de ştiinţă susţin că sfârşitul Universului va fi într-un Big Crunch, eveniment invers celui ce a dus la naşterea sa, Big Bang, în care toate galaxiile se vor ciocni una de alta atrase de forţa gravitaţională. Alţi cercetători susţin că sfârşitul Universului va fi unul paşnic şi foarte rece – galaxiile vor continua să se îndepărteze una de cealaltă, proces ce se va continua şi la nivelul stelelor individuale, până când totul se va pierde în spaţiu iar luminile tuturor stelelor vor dispărea de pe cer.
Dacă ar fi să-i întrebăm pe laureaţii de anul acesta al premiului Nobel pentru Fizică, probabil că sfârşitul Universului va fi unul rece, conform comunicatului dat publicităţii de Comitetul Nobel din Stockholm.
Laureaţii din acest an ai prestigiosului premiu pentru Fizică au studiat câteva zeci de stele compacte care au explodat, intrate în starea de supernovă şi au descoperit că Universul se dilată cu o viteză accelerată continuu. Această descoperire a fost în egală măsură surprinzătoare pentru comunitatea ştiinţifică dar şi pentru autorii săi.
În 1998 fundaţiile teoretice ale astrofizicii au fost scuturate puternic de publicarea concluziilor obţinute de două echipe de cercetători care observau supernovele.
Condusă de Saul Perlmutter, una dintre echipe a început să studieze supernovele încă din 1988. Brian Schmidt a coordonat cealaltă echipă ce şi-a început studiul în 1994. Adam Reiss avea să joace un rol esenţial în cadrul acestei echipe, conform comunicatului.
Cele două echipe şi-au propus să realizeze o hartă a Universului prin localizarea celor mai distante supernove. Accesul la o serie de telescoape mai sofisticate, atât de pe Pământ cât şi pe orbită, precum şi posibilitatea de a folosi calculatoare din ce în ce mai puternice, a permis adăugarea unor noi piese la puzzle-ul cosmic.
Cele două echipe au apelat la un tip particular de supernove, denumite supernove din clasa 1A. Aceste supernove se nasc în urma exploziei unor stele vechi şi foarte compacte, cu o masă apropiată de a Soarelui, dar cu dimensiunea aproximativ egală cu a Pământului. O singură astfel de supernovă poate emite mai mult lumină decât o întreagă galaxie. Cele două echipe de cercetători au descoperit mai mult de 50 de supernove îndepărtate a căror luminozitate era mult mai slabă decât s-ar fi aşteptat – un indiciu că Universul este în expansiune accelerată.
Faptul că cele două echipe de cercetători au ajuns în mod independent la aceaşi concluzie reprezintă pentru comunitatea ştiinţifică, de obicei sceptică, a faptului că este o concluzie adevărată.
Timp de aproape un secol s-a crezut că Universul este în expansiune din inerţie, ca o consecinţă a exploziei primordiale, Big Bang, produsă în urmă cu aproximativ 14 miliarde de ani. Descoperirea faptului că această expansiune este în continuă accelerare este însă uluitoare.
Cauza acestei expansiuni accelerate se pare că este enigmatica energie întunecată.- a cărei descoperire empirică ar reprezenta probabil Sfântul Graal al fizicii moderne. Conform calculelor, ceea ce oamenii de ştiinţă numesc energie întunecată ar reprezenta aproximativ 75% din totalul masei Universului.
