În 2010, peste 900 de milioane de oameni sufereau de subnutriţie, cu 75 de milioane mai mulţi decât în 2008, reiese din Raportul ONU cu privire la situaţia foametei pe plan mondial, prezentat lunea trecută la Roma, scrie Deutsche Welle
La burse, alimentele sunt tranzacţionate la fel ca celelalte bunuri de larg consum. Cine doreşte, poate investi acţiuni în porumb, grâu şi în alte produse agricole. Acesta este unul din motivele pentru care preţurile alimentelor cunosc, mai ales în ultima perioadă, fluctuaţii masive.
Preţuri mari
În decurs de numai 4 ani, alimentele au cunoscut două mari valuri de scumpiri pe pieţele mondiale, spune Josef Schmidhuber, reprezentantul Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură. „Alimentele sunt scumpe şi nimic nu ne face să credem că această realitate s-ar putea schimba pe termen mediu”, spune Schmidhuber.
În state bogate precum Germania, şocul scumpirii preţurilor la alimente este însă mai puţin dur. Germanii cheltuie în medie între 11 şi 17 la sută din venitul lunar pe alimente. În multe ţări din Africa şi Asia, aceste procente sunt însă mult mai mari, oscilând între 70 şi 80 la sută, ba chiar şi 90 la sută în unele regiuni.
„Fluctuaţiile mari duc la preţuri mari, cei mai afectaţi fiind tocmai oamenii săraci. Aceştia alunecă într-o sărăcie lucie din care nu mai pot ieşi, pierzând chiar şi agoniseala de o viaţă”, mai declară reprezentantul ONU, Josef Schmidhuber.
Ţeluri intangibile
Motive suficiente aşadar pentru ca ONU, dar şi alte organizaţii din întreaga lume să înceapă să combată cu adevarat foametea în lume. Până în 2015, Naţiunile Unite şi-au propus să înjumătăţească numărul subnutriţilor, care reprezintă în momentul de faţă circa 16 la sută din populaţia globului – adică 1 miliard de oameni. Oricât de nobil şi generos ar fi acest ţel, mulţi se îndoiesc că el este şi realizabil.
„Ne aflăm departe de atingerea acestui scop şi ne depărtăm de el pe zi ce trece. Momentan putem vorbi de o posibilă reducere cu 3 la sută a subnutriţiei la nivel mondial, însă nici vorbă să atingem aşa-numitele ţeluri ale mileniului”, spune reprezentantul Organizaţiei ONU pentru Alimentaţie şi Agricultură.
Nu mai este de multă vreme un secret faptul că pământul ne poate hrăni pe toţi. Dar câtă lume îşi va mai permite să mănânce? Aceasta este întrebarea cea mai importantă. Deocamdată însă, multe alimente continuă să fie risipite. Nu doar în statele industrializate.
