Cererea de lingouri și monede de aur a fost de peste 390 de tone, în valoare de 21,4 mld. dolari, în timp ce valoarea totală a aurului cumpărat de investitori a depășit 25 mld. dolari, adică aproape jumătate din valoarea întregii cererii, de 57,7 mld. de dolari.
Băncile centrale au contat pentru o cerere de 148 de tone, în creștere accelerată, potrivit raportului emis vineri de World Gold Council (WGC), o asociaţie ai cărei 22 de membri sunt cele mai importante companii miniere de aur din lume, reprezentând aproximativ 60% din producţia mondială de aur la nivel de corporatist.
„Problemele de solvabilitate ale datornicilor occidentali sunt transferate sectorului guvernamental şi nesiguranţa tot mai acută „determină băncile să-şi continue programele de achiziţii de aur. Credem că această tendinţă va continua şi în 2012“, se spune în raportul WGC (ataşat la articol. În raport este redată şi repartiția istorică pe zone geografice a cererii).
Cererea totală de 1053,9 tone a fost cu 6% mai mare decât în aceeași perioadă a anului trecut. Recordul este cu atât mai relevant cu cât septembrie a fost luna în care s-a produs o mare corecție negativă a prețului aurului și o campanie de colectare a profiturilor investițiilor anterioare, care duseseră la un maxim (intraday, contracte futures) de peste 1900 dolari / uncie, Corecția a coborât prețul la 1600 de dolari pe uncie (o uncie de aur are 31,1034 grame).
Recordul oficial al Bursei Metalelor din Londra din 5 și 6 septembrie este de 1.895 dolari / uncie (London PM Fix), iar vineri prețul era de 1.725 dolari, înscriindu-se dincotombrie încoace din nou pe o tendință ascendentă, care l-ar putea apropia de maximul istoric, mai ales dacă vor persista marile incertidini de pe piețele financiare.
Refugiu și țintă de speculație
Aurul este cunoscut în lumea investitorilor și nu numai, ca un refugiu mai ales în situația în care piețele financiare se află într-o cădere prelungită. Creșterea de circa 3 ori a prețului aurului din 2007 încoace a fost stimulată, în plus, de problemele pe care sistemul financiar global le are împotriva exceselor speculative. Problemele au culminat cu criza creditelor neperformante din SUA. Mai mult, excesele speculative s-au manifestat prin transferul riscului creditelor neperformante spre instrumente derivate prea sofisticate ca să le mai poată cineva măsura gradul de periculozitate și efectele potențiale.
„Înrăutățirea crizei în Europa, șocul retrogradării clasificării copacității de plată a SUA și deteriorarea încrederii consumatorilor și a managementului companiilor au contribuit decisiv la creșterea prețului aurului“, se spune în raportul World Gold Council.
Revenirea pe tendința de creștere a prețului aurului, înregistrată din octombrie încoace, a confirmat marile probleme ale sistemului financiar global și așteptările investitorilor nu numai de a-și asigura o protecție împotriva riscului de depreciere a celorlalte valori pe piețele financiare, dar și o posibilitate de câștig ca urmare a variațiilor de preț.
Pe de altă parte corecția negativă de aproape 16% din septembrie a fost suficient de impresionantă ca să sugereze investitoruilor că aurul, deși păstrându-și atributele de refugiu ]mpotriva riscului, oferă și posibilități speculative pe termen mai lung, ceea ce a determinat investitorii să își modifice țintele de preț.
Bijuteriile şi cererea tehnologică
Cererea indusă de investitori este cea mai mare, urmată de cea a domeniului bijuteriilor (465,6 tome). Cererea băncilor centrale (148 tone), care caută şi ele să-şi protejeze rezervele împotriva nesiguranţei pieţelor, a depăşit cererea sectorului industrial (120 tone), unde electronicele menţin încă pe creştere tendinţa.
Nesiguranţa financiară a lumii a crescut considerabil în ultimii 40 de ani, aşa cum se poate vedea în evoluţia cererii de aur pentru bijuterii în comparaţie cu cea pentru protecţi aîmpotiva riscurilor financiare.
În 1970, industria bijuteriilor acoperea peste 70% din consumul de aur, iar cererea investitorilor era de circa 12 %. Acum cererea de aur pentru bijuterii a scăzut sub 50%, iar cea a investitorilor se apropie de 40%. Între acestea cererea industrială s-a păstrat relativ constantă.
