Economia angoleză creşte în viteză. La mai puţin de doi ani de la sfârşitul uni război civil care a făcut ravagii, fosta colonie portugheză este în plin avânt economic, cu o creştere care ar urma să atingă 12% anul viitor. Ca atare, a ajuns să fie curtată chiar de fosta „ţară ,mamă”, care, din cauza crizei, este supusă unui program dur de austeritate şi are nevoie de investiţii străine directe ca de aer, scrie presa franceză.
Premierul portughez Pedro Passos Coelho, aflat săptămîna trecută în vizită la Luanda, a declarat, după o întrevedere cu preşedintele angolez Jose Eduardo Dos Santos, că „capitalul angolez a fost şi este binevenit”. „Angola a făcut investiţii importante în Portugalia, de la sectorul financiar, la cel industrial” a adăugat premierul portughez.
Într-adevăr, banca angoleză BIC s-a oferit să cumpere Banco portugues de negocios pentru 40 de milioane de euro. În septembrie, o companie angoleză a ajuns proprietarul celui mai mare producător de mobilă din Portugalia. Lucruri care se explică prin legăturile istorice dintre cele două ţări: Angola şi-a câştigat independenţa abia în 1975, după sute de ani de colonialism.
Portugalia a fost mult timp printre cei mai mari investitzori străini din Angola, dar, după izbucnirea crizei, lucrurile s-au schimbat: între 2009 şi 2010, investiţiile portugheze directe în Angola au scăzut de trei ori, până la doar 226 de milioane de euro. De cealaltă parte, lucrurile stau invers: de la 1,6 milioane de euro investiţii directe ale angolezilor în Portugalia în 2002, au ajuns la 116 milioane în 2009, anul record. Între ianuarie şi iunie, investiţiile angolezilor au ajuns la 46 de milioane de euro.Primul sector vizat de africani: imobiliarele, urmate de comerţ şi de sectorul financiar.
Angola este ce-a de-a 23 ţară din lume din punct de vedere a suprefeţei , dar are o populaţie de doar 13,3 milioane de locuitori, şi cu una dintre cele mai mici speranţe de viaţă din lume. Ratele mari de creştere economică (13% în 2008, dar în scădere accentuată din cauza crizei, în ultimii ani) sunt datorate în special producţiei de ţiţei, care asigură 85% din PIB (PIB de 107 miliarde USD-la paritatea puterii de cumpărare, în 2010). Diamantele mai aduc un plus de 5%, dar ţara are o agricultură de subzistenţă, jumătate din produsele alimentare fiind importate, şi o infrastructură care abia acum se reface după cei 27 de ani de război civil.
