Odată cu al doilea program de privatizare în masă al guvernului Văcăroiu, populaţia şi-a depus cupoanele primite gratuit de la stat la FPP-uri, care au fost ulterior transformate în SIF-uri. Aşa au devenit 9 milioane de români acţionari la SIF-uri.
Iniţial SIF-urile nu erau listate la bursă, iar acţiunile nu aveau un preţ de piaţă. Oamenii le vindeau pe nimic, neexistînd un reper privind valoarea lor reală.
Primele statute ale FPP-urilor, elaborate de Agenţia Naţională de Privatizare, nu prevedeau nici ele vreun prag de deţinere.
Totuşi, pentru a evita acumularea unor pachete mari la SIF-uri, a fost introdus în statutul lor prevederea potrivit căreia nici un acţionar nu poate deţine mai mult de 0,1% din capital. Acest prag făcea imposibil ca acţionarii să aibă vreo implicare în administrarea SIF-urilor sau să poată cere socoteală administratorilor. Controlul aproape inexistent le-a permis administratorilor SIF-urilor şi unor acţionari din umbră mai influenţi să dispună după propriile interese de activele societăţilor.
SIF-urile au fost listate la bursă abia în 1999. Chiar şi după listare, ele s-au tranzacţionat multă vreme la 10-20% din valoarea nominală, împiedicându-i pe cei 9 milioane de acţionari să obţină un preţ corect.
La începutul lui 2005, datorită intrării unor fonduri mari de investiţii şi a unor oameni de afaceri locali în acţionariatul SIF-urilor, au fost discutate trei variante: ridicarea pragului la 1%, la 5% sau eliminarea totală. Prin ordonanţă de guvern, în iulie 2005 s-a optat pentru ridicarea la 1%, administratorii motivînd că acest prag va limita posibilitatea de preluare ostilă a SIF-urilor. În 2005, SIF-urile au crescut în medie cu 175%.
În 2006 s-a decis ca limita de 1% să se aplice şi grupurilor de investitori care acţionează în mod concertat. CNVM a pasat responsabilitatea aplicării acestei norme administratorilor SIF-urilor. Primul scandal al deţinerii concertate a avut loc la SIF Oltenia, în 2008, când Cătălin Chelu a vrut să-l dea jos pe Dinel Staicu din funcţia de preşedinte. Conducerea SIF 5 a dezvăluit atunci zeci de firme ale lui Chelu care deţineau împreună 8% din companie şi i-au suspendat dreptul de vot.
Cel mai mare scandal a fost la Adunarea Generală de la SIF Banat-Crişana în 2009, cînd au fost suspendate drepturile de vot ale unui grup mare de acţionari, toţi fiind bănuiţi că acţionau împreună cu Banca Transilvania. În urma acestui scandal vocile care cereau eliminarea pragului de deţinere la SIF-uri au devenit tot mai puternice, un grup de parlamentari iniţiind, în 2009, un proiect de lege în acest sens.
Senatul a decis că eliminarea pragului este totuşi prea riscantă pentru viitorul SIF-urilor şi pe 11 noiembrie 2009 a votat majorarea pragului de la 1% la 5%. La sfîrşitul lui 2009, în plină criză, SIF-urile crescuseră cu 90%. La Camera Deputaţilor însă, proiectul de lege s-a rătăcit doi ani prin sertarele comisiilor. La începutul acestei luni, proiectul a fost aprobat brusc de Comisia de buget-finanţe din Cameră. De la începutul lui noiembrie, acţiunile SIF-urilor au crescut cu aproximativ 30%.
