BNP Paribas estimează un volum de emisiuni de obligațiuni de 800 miliarde de euro în 2012, ca și Natixis, în timp ce Barclays se aşteaptă la 794 miliarde, iar şi Morgan Stanley la 821 miliarde de euro, potrivit Les Echos.
Italia va fi cea mai împovărată și va cere pieței sume cuprinse între 200 şi 300 de miliarde de euro. Urmează Germania şi Franţa, care a anunţat deja că va cere pieţei 179 miliarde de euro.
Costul de finanţare a statului francez ar putea creşte dacă rating-ul ţării se va deteriora. Economiştii de la Citi o retrogradare până la nota AA + este probabilă la sfârşitul anului viitor, după ce perspectiva se va schimba în „negativă”, la începutul anului 2012.
Franţa este ţara pentru care datoriile noi de anul viitor vor fi de departe cele mai importante: „Hexagonul“ va trebui să găsească în plus 80 miliarde de euro de la investitori, în plus faţă de datoriile vechi, care va trebui să fie rostogolite, adică plătite prin noi împrumuturi. Urmează Spania, care va avea nevoie de peste 50 de miliarde de euro.
Vestea bună este că, totuși, datoriile noi sunt în scădere, ceea ce înseamnă că partea cea mai mare a sumelor provine de la statele care trebuie doar să rostpgolească datoriile mai vechi. Există, totuși, un risc de transfer al datoriilor private către cele de stat. „Vom vedea cât de mult din investiţiile (în obligaţiuni neperformante, n.r.) se va duce în datoria de stat”, se spune un raport al BNP Paribas.
Mai mult, eforturile naţionale de a prelungi scadenţa medie a datoriilor ar putea fi mai puțin reușite. „În timp ce criza datoriilor se intensifică, obligaţiunile sunt emise mai mult pe scadenţe mai scurte“, conform unui raport al Morgan Stanley, citat de Les Echos. Fenomenul a putu fi observat deja din acest an, când apetitul pieţei pentru datorii riscante a slăbit.
Circa 53% din programul de finanţare din 2011 al tuturor țărilor din zona euro s-a axat pe titluri cu o scadenţă cuprinsă între 2 şi 5 ani. Scadenţe mai scurte sunt mai usor de vândut, conform Natixis.
Morgan Stanley estimează că deși cererea investitorilor ar trebui să scadă în mod semnificativ, statele membre vor fi obligate să îşi mărească ponderea emisiunilor de certificate de trezorerie (care au o scadenţă mai mică de un an). Acest segment de piaţă ar putea deveni foarte competitiv căci și Fondul European de Stabilitate Financiară îl va viza preferențial.
