În acelaşi timp, ultimele decenii au venit cu o schimbare extrem de mare în structura economiei româneşti: agricultura şi-a redus ponderea de la aproape 40% în venitul naţional brut în anii ’20 la aproximativ 6% din PIB în prezent.
În anul 1913, PIB-ul României pe cap de locuitor era cu 14% peste media la nivel mondial, arată datele compilate de economistul britanic Angus Maddison. Au urmat ani grei pentru economia mondială, marcaţi de Marea Depresiune din perioada interbelică. Datele furnizate de Maddison sugerează, pe de altă parte, că unirea României de la 1918 nu a avut un efect favorabil asupra economiei. În 1926 primul an pentru care sunt disponibile date după Unire, PIB-ul pe locuitor al României era cu aproape 28% sub nivelul din 1913, în timp ce la nivel mondial, indicatorul a crescut. În 1929, PIB-ul României era deja sub nivelul mondial cu 37%.
Istoria va dovedi, însă, că România va continua această evoluţie slabă şi în deceniile următoare. Astfel, din anii 1920 până în 2010, PIB-ul României pe cap de locuitor, care poate măsura şi nivelul de trai, s-a majorat de 3,6 ori, în timp ce media globală a PIB-ului pe locuitor a crescut de 4,1 ori. Astfel, în 2010, productivitatea României era de 62%, raportată la media mondială, ceea ce înseamnă un uşor regres faţă de anii care au urmat unirii de la 1918. Pe de altă parte, datele economiştilor români arată că şi structura economiei s-a modificat profund de la Unire şi până acum. România a trecut de la o economie agrară la una bazată pe servicii. Astfel, la începutul anilor ’20, agricultura reprezinta aproape 39% din venitul naţional şi s-a redus la aproximativ 6% din PIB în 2010. Industria şi-a redus şi ea ponderea, dar mult mai puţin. Serviciile, în schimb, şi-au sporit puternic importanţa în economia românească faţă de acum 90 de ani.
