Imprevizibilitatea lui Kim, cuplată cu existenţa sa privită de cei 24 de milioane de nord-coreeni ca aproape mitologică şi cu programul său de înarmare nucleară împotriva Coreei de Sud şi Japoniei au generat teamă. Chiar şi cel mai apropiat aliat al său, China, a sugerat uneori că s-a săturat şi că se teme de bruscheţea şi beligeranţa sa.
Jocurile sale regulate – uneori părând deschis către negocieri pentru denuclearizare, alteori deschizând la întâmplare focul asupra unor submarine sau insule sud-coreene – au pus adesea în alertă Beijingul, Peninsula Coreea şi Tokyo.
Cu toate acestea, capacitatea de conducere a succesorului său Kim Jong-un, ce nu are încă nici 30 de ani, provoacă în prezent o îngrijorare la fel de mare în rândul vecinilor Coreei de Nord ca şi la Washington.
Va încerca tânărul Kim să le dovedească cetăţenilor săi că are aceeaşi vervă şi aceeaşi putere ca tatăl său, lansând un atac militar simbolic asupra Coreei de Sud, controlată de „Statele Unite imperialiste”? Sau va urma o luptă pentru putere în rândul elitei, ceea ce ar putea duce la o schimbare radicală în doctrină sau la o ofensivă la fel de periculoasă?
Pregătirile pentru moartea lui Kim Jong-Il au fost lansate cu mult timp în urmă. Cu toate acestea, în pofida analizelor şi speculaţiilor constante, puţini ştiu ce se va întâmpla la vârful regimului de la Phenian, acum că un lider aparent naiv şi fără experienţă a preluat frâiele.
În condiţiile în care Coreea de Nord este cunoscută pentru beligeranţa sa şi reprezintă o ameninţare nucleară, experţii cred că moartea lui Kim generează o criză gravă de politică externă pentru principalele puteri din lume. Iar pe termen scurt, decesul „liderului iubit” nu face decât să alimenteze anxietatea vecinilor Phenianului.
Preşedintele sud-coreean Lee Myung-bak a primit un cadou aşteptat de ziua sa, în 19 decembrie, şi a plasat imediat toţi angajaţii guvernamentali în alertă. El a convocat o reuniune a Consiliului Naţional de Securitate, în timp ce Ministerul Apărării scanează zona liberă şi încearcă să detecteze eventuale semne de mişcări militare în Coreea de Nord.
La rândul său, premierul japonez Yoshihiko Noda a înfiinţat o celulă de criză.
Iar la Washington, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Jay Carney, a declarat că SUA colaborează strâns cu Coreea de Sud şi Japonia şi „monitorizează atent informaţiile” din Coreea de Nord. „Preşedintele a fost anunţat şi suntem în legătură strânsă cu aliaţii noştri din Coreea de Sud şi Japonia. Ne menţinem angajamentul pentru stabilitatea Peninsulei Coreea şi pentru libertatea şi securitatea aliaţilor noştri”, a adăugat el.
În urma incertitudinii, bursele din Asia au scăzut.
China, cel mai apropiat aliat al lui Kim, chiar dacă uneori au apărut tensiuni, este un loc bun pentru a începe căutarea de răspunsuri în legătură cu ce se va întâmpla în viitor, scrie Daily Telegraph. Poate că Beijingul va reuşi să îl convingă pe tânărul Kim şi elita politică şi militară din Coreea de Nord de necesitatea implementării de reforme economice. Ei ar putea înţelege cum această strategie a ajutat Partidul Comunist chinez să menţină puterea.
Beijingul a discutat cu Kim Jong-Il şi a planificat crearea unor zone economice speciale la graniţă. Însă aceste zone nu au devenit realitate în partea nord-coreeană a frontierei.
Beijingul a refuzat să dezvăluie deocamdată planurile în cazul morţii lui Kim.
O simplă privire pe hartă arată de ce China este dispusă doar să împingă uşor Phenianul către schimbare şi să îi ofere în continuare sfaturi privind implementarea de reforme economice urmărite extrem de strict, care să menţină stabilitatea. O implozie a vecinului său de la nord ar duce la un aflux de refugiaţi peste graniţă.
Mai mult, Beijingul se teme că o schimbare de regim la Phenian ar putea duce la o Peninsulă Coreană condusă de Seul şi controlată de Washington.
