Anunţul potrivit căruia Kim Jong-il a murit sâmbătă dimineaţă a fost făcut luni la televiziunea de stat nord-coreeană, într-o declaraţie emoţionantă.
Prezentatoarea, îmbrăcată în negru, plângea în timp ce afirma că liderul nord-coreean a murit din cauza epuizării fizice şi mentale. Ulterior, agenţia oficială KCNA a precizat că acesta a murit în urma unui atac de cord.Considerat unul dintre cei mai represivi lideri din lume, Kim Jong-il este însă bine văzut de cetăţenii nord-coreeni. El a condus Coreea de Nord cu o mână de fier din 1994 şi îi lasă fiului său Kim Jong-un, succesorul său deja desemnat, o economie muribundă, într-o ţară marcată de o foamete mortală, dotată cu arma nucleară dar izolată pe plan diplomatic.
Kim Jong-il, al cărui deces de sâmbătă a fost anunţat luni, a condus Coreea de Nord cu o mână de fier din 1994 şi îi lasă fiului său Kim Jong-un, succesorul său deja desemnat, o economie muribundă într-o ţară marcată de o foamete mortală şi de grave penurii alimentare repetate.
Kim Jong-il, în vârstă de 69 de ani şi care avea numeroase probleme de sănătate, a utilizat propaganda, un cult exacerbat al personalităţii, o armată docilă şi lagărele de muncă pentru a-şi păstra puterea, aşa cum a făcut şi tatăl său înaintea lui.
Moştenitor crescut în nomenclatura comunistă, propaganda îl prezintă ca fiind născut la 16 februarie 1942. O stea şi un dublu curcubeu ar fi apărut în acea zi. Conform altor informaţii, el s-a născut în 1941.
Muntele unde s-ar fi născut el, Paekdu, cel mai înalt din ţară (2.744 de metri), la frontiera chineză, este sfânt. Se spune că acolo s-a născut Coreea.
În realitate, majoritatea istoricilor consideră că Kim s-a născut în Rusia, într-o tabără de antrenament a partizanilor comunişti, de unde tatăl său Kim Il-sung a condus războiul de rezistenţă împotriva invadatorului japonez până în 1945.
Licenţiat în economie politică, tânărul Kim urcă treptele nomenclaturii Partidului Muncitorilor din Coreea aflat la putere. El se ocupă în principal de propagandă.
„Liderul iubit” ştia foarte bine să crească miza în negocierile internaţionale demarate în 2003 pentru a convinge Phenianul să renunţe la ambiţiile sale atomice.
El a părăsit în mod regulat aceste discuţii în şase ţări (cele două Corei, China, Statele Unite, Japonia şi Rusia) şi a sfidat comunitatea internaţională procedând la primul test nuclear, la 9 octombrie 2006.
