Profesioniştii pieţei îşi leagă mai toate aşteptările pentru anul viitor de reuşita măcar a ofertelor de acţiuni ale statului la Romgaz, Transelectrica, Transgaz (căci deja au apărut îndoieli că vor avea loc şi ofertele de acţiuni ale Hidroelectrica, Nuclearelectrica).
De ce se leagă succesul acestor oferte?
Deocamdată, întrebare:
Va reveni BVB în interesul investitorilor străini?
…Căci, se ştie, fără aceştia aproape că nu e piaţă la Bursa de Valori din Bucureşti (BVB).
Răspuns: „Numai atunci când bursa va avea ce să le ofere. Probabil că următoarele ocazii cand le vom citi integral mail-urile vor fi listările Romgaz, Hidroelectrica sau Nuclearelectrica“ (Nicolae Albu, director de investiţii la Erste Asset Management România).
Răspuns: „Aşteptările nu pot fi legate decât de reuşita ofertelor anunţate de stat, în special Romgaz, Transelectrica, Trasgaz, ţinând seama ca ofertele pentru Hidroelectrica şi Nuclearelectrica sunt imposibil de lansat mai devreme de 2013“ (Mihai Căruntu, coordonator echipa de cercetare a departamentului de piaţă de capital al BCR).
Răspuns: „Da, e destul de probabil ca emitenţii din România să fie în atenţia străinilor după terminarea crizei europene. Nu ştim însă cand se va întâmpla asta“. (Iulian Panait, preşedinte casa de consultanţă KTD Invest).
„Străinii nu au ce cumpăra în România altceva în afară de FP (Fondul Proprietatea), BRD, TLV (Banca Transilvania), SNP (OMV Petrom), TGN (Transgaz), TEL (Transelectrica) şi, până la stabilirea dividendedelor, SIF-urile (societăţile de investiţii financiare). Găsesc în regiune acţiuni în alte sectoare la preţuri similare“, continuă Nicolae Albu ideea.
Mai important: „chiar dacă acţiunile de pe alte pieţe din regiune sunt puţin mai scumpe, cu acestea nu-şi asumă riscuri pe care nu le pot administra prin operaţiuni de hedging (acoperirea riscului, n.r.)“.
Riscurile la care se referă directorul de la Erste Asset Management România (EAM) sunt:
– „aplicarea arbitrară şi doar ocazională a legii,
– lichiditatea redusă,
– drepturile acţionarilor nerespectate,
– management neprofesionist, practici de piaţă îndoielnice, etc… “
Mai trebuie menţionată şi opinia lui Mihai Căruntu de la BCR, care aşteaptă de la Guvern măcar „confirmarea unui calendar clar pentru 2013 în ceea ce priveşte viitoarele IPO-uri (oferte publice iniţiale de acţiuni) iniţiate de Hidroelectrica şi Nuclearelectrica, astfel încât programul de oferte lansate de stat să devină credibil pentru investitori“.
Mihai Căruntu crede că investitorii nu vor cumpăra Hidroelectrica înainte de clarificarea problemelor cu contractele speciale ale Hidroelectrica, ceea ce ar fi puţin probabil în 2012.
Şansele de succes
… ale ofertelor Statului „sunt bune, deşi perioada de desfăşurare e foarte proastă, este o piaţă a cumpărătorilor, nu a vânzătorilor! Practic active importante vor fi date cam pe degeaba“, spune consultantul Corneliu Stanciu, fost administrator de investiţii. „Piaţa cumpărătorilor“ este ce în care acesta nu este presat să intre în tranzacţie şi, de aceea, el „face preţul“, adică o ofertă greu de negociat de vânzător, dacă vrea neapărat nepărat să vândă.
Sunt şanse mari de success real dacă ofertanţii „se vor gândi să ‘împacheteze’ creativ aceste oferte“, crede Siminel Andrei, unul dintre cei mai experimentaţi administratori de investiţii din România.
„Un exemplu este ca vânzarea Tarom să abordeze cu discount piaţa locală. Astfel, un procent de 20% – 30% din ce se vinde să fie exclusiv pentru persoane fizice / juridice locale la un discount de 20% faţă de preţul de ofertă, sub condiţia păstrării acţiunilor cumpărate cel puţin 12 – 18 luni“, spune administratorilor celor mai mari şi mai longevive fonduri de investiţii din România.
Siminel Andrei propune ca discount-ul să se acorde sub forma unor vouchere de călătorie. Astfel, „Tarom are zeci de mii de clienţi; dacă 10.000 ar cumpăra de 500 de euro acţiuni Tarom şi ar primi fiecare câte un voucher de 100 de euro, ar rezulta net 4 milioane de euro şi 10.000 de clienţi care vor deveni fideli companiei în care deţin şi acţiuni! Evident subiectul trebuie studiat, detaliat, analizat creativ, vândut printr-o reclamă inteligentă, etc.“, conchide Siminel Andrei.
Cu optimism dar şi cu condiţii abordează problema Mihai Căruntu:
„Cred ca exista şanse de succes majore pentru ofertele publice la Transelectrica (TEL) şi Transgaz (TGN), având în vedere faptul că:
1) preţurile actuale de piaţă sunt foarte apropiate de cele la care au avut loc IPO-urile din 2006 şi respectiv 2008, dar şi faptul că:
2) randamentul dividendului pe 2011 este aşteptat să fie de peste 7% la TEL şi respectiv de peste 10% la TGN. Cu alte cuvinte cred că, luând în considerare actualele preţuri la BVB, plus un eventual “discount” pentru preţurile de oferta publică (aşa cum promit reprezentanţii statului), cele două SPO-uri (oferte publice secundare, căci acţiunile sunt deja listate) vor putea fi considerate oportunităţi bune de intrare în respectivele companii, de către investitorii financiari străini“, calculează coordonatorul analiştilor de piaţă de capital de la BCR.
Şi IPO-ul de acţiuni Romgaz se poate bucura de succes având în vedere profilul companiei, profitabilitatea foarte bună (chiar în condiţiile în care preţul gazului de import este de trei ori mai mare decât cel domestic), precum şi promisiunea asumată de Guvernul Român privind alinierea preţului gazului domestic la cel de import până la sfârşitul lui 2013, pentru consumatorii industriali.
„Chiar şi cu o întârziere semnificativă, cu cel puţin 3 ani a convergenţei totale a preţului gazului domestic, cred că există condiţiile pentru ca profitul Romgaz să fie îndeajuns de atractiv pentru investitorii străini în cadrul IPO-ului programat pentru luna iunie sau septembrie 2012“, spune Mihai Căruntu, care sintetizează cel mai bine ce se află în spatele aşteptărilor.
În schimb, în ceea ce priveşte Nuclearelectrica şi Hidroelectrica „nu sunt întrunite condiţiile pentru a fi lansate IPO-uri mai devreme de 2013. Profitabilitatea celor doi producători de electricitate este foarte slabă raportat la companiile similare din Uniunea Europeană, atâta vreme cât aceste companii sunt obligate la practici non-comerciale.
„Aceste companii nu pot fi considerate pregătite pentru un exerciţiu de listare la Bursă, în condiţiile în care Nuclearelectrica vinde peste 70% din electricitate pe piaţa reglementată, la un preţ mult mai mic decât pe piaţa contractelor bilaterale a OPCOM (operatorul comercial care administrează „bursa energiei“), iar Hidroelectrica vinde în aceleasi c
ondiţii peste 20% din producţia de electricitate pe piata reglementata şi respectiv peste 60% direct către consumatorii finali şi traderii de energie“, argumentează Mihai Căruntu.
Cele două companii energetice „trebuie mai întâi să îşi îmbunătăţească profitabilitatea, prin vânzări mai mari din electricitate la preţ de piaţă, pe bursa de electricitate OPCOM. De asemenea, ele ar trebui să beneficieze de un preţ sensibil mai bun pe piaţa reglementată comparativ cu cel actual, care este mai mic decât costul de producţie în cazul Hidroelectrica“.
Rămâne de vazut în ce măsură vor fi respectate, în 2012, angajamentele asumate în acest sens de către Guvern în cadrul acordului cu FMI, „astfel încât, începând din 2013 să existe condiţii minime mai favorabile lansării procedurilor de ofertă publică iniţială“.
„Voinţa politică”, o explicaţie
Toate cele de mai sus definesc şi explică, în fapt, termenul de voinţă politică.
„Este nevoie de multă voinţă politică“, pentru succes, spune Nicolae Albu. „Voinţa politică în acţiune ţine de capacitatea guvernanţilor de a întelege rolul bursei de barometru al economiei naţionale“, continuă directorul EAM.
Problema principală rămâne voinţa pentru că funcţionarii dependenţi sunt vulnerabili la comentariile politice. Ofertele sunt în pericol „dacă vom asista la o escaladare a crizei datoriilor suverane în Europa, iar bursele din afară vor continua să înregistreze pierderi, liderii politici vor respinge probabil preţurile oferite, considerîndu-le nerealiste, de teama atacurilor acuzatoare şi in lipsa unei strategii şi a unui plan coerente şi solide de utilizare a acestor bani“, explică Nicolae Albu.
„Dacă vor creşte bursele atunci, cu un marketing bun şi cu nişte condiţii decente de ofertă s-ar putea face minuni“, spune Iulian Panait, făcând din nou aluzie la preţul ofertei.
