Pretextele nu lipsesc, cum e cazul cu atacurile orchestrate împotriva personalului diplomatic israelian din capitala Indiei şi a Georgiei. Dacă Israelul desemnează serviciile secrete iraniene drept responsabile de aceste atacuri, să nu uităm că şi Iranul acuză serviciile secrete israeliene că organizează atacuri teroriste pe teritoriul iranian.
Din ianuarie 2010, şi-au pierdut viaţa patru oameni de ştiinţă iranieni implicaţi în programele nuclare dezvoltate de ayatolahi. Programe care provoacă o teamă justificată în Israel, întrucât regimul de la Teheran a declarat în repetate rânduri că statul evreu trebuie să dispară de pe harta lumii. Teama este împărtăşită însă şi de occidentali, întrucât pentru integrismul islamic Occidentul rămâne duşmanul numărul unu. Programul nuclear al Iranului provoacă nelinişte şi în regiune, pentru că ţările arabe sunite sau cu majoritate sunită de tem de perspectiva unui Iran şiit devenit o putere nucleară în regiune, scrie RFI.
Potrivit cotidianului conservator Le Figaro, Israelul ar fi optat deja pentru un atac preventiv destinat să distrugă instalaţiile nucleare ale Iranului. Doar două lucruri care ar mai fi în dezbatere, cel legat de dată şi cel legat de atitudinea care ar trebui luată faţă de Statele Unite. Altfel spus, premierul Benjamin Netanyahu şi echipa sa reflectează acum la data atacului. El este legat atât de calendarul electoral din Statele Unite, cât şi de viteza cu care avansează producţia de combustibil nuclear din Iran.
Potrivit numeroaselor analize din presa franceză şi internaţională, israelienii ar dori să bombardeze uzinele subterane unde iranienii îmbogăţesc uraniu înainte de venirea verii. Ceea ce ar forţa şi Statele Unite să ia atitudine, deci să sprijine Israelul. Dezbaterea se mai duce, în Israel, şi în legătură cu oportunitatea anunţării americanilor.
Altfel spus, există cei care cred că Barack Obama, dacă va fi ales încă o dată preşedinte, va avea tot timpul în faţa sa pentru… a nu acţiona radical împotriva Iranului. Deci, spun aceşti strategi israelieni, lui Barack Obama trebuie să i se forţeze mâna. Există şi opinia celor care cred că în nici un caz Israelul nu ar trebui să lanseze singur atacul. Un astfel de scenariu s-ar lăsa cu mii de rachete trase în direcţia Israelului atât de Iran, cât şi de hezbolahii din Gaza, din Liban şi din Siria. Ideal pentru Israel ar fi ca Statele Unite să-şi asume singure misiunea de a distruge instalaţiile nucleare ale Iranului, dar preşedintele Barack Obama nu pare să aibă, din punctul de vedere al Israelului, profilul uman şi doctrinar corespunzător acestei iniţiative.
Comentariile în jurul acestor tensiuni Iran – Israel, dar şi Iran – Occident sunt atât de numeroase în ultimele săptămâni, încât unii observatori ai actualităţii spun că ele au un rol precis: acela de a prepara opinia publică în legătură cu perspectiva unui nou război în Orientul Mijlociu, precum şi cu posibilele sale consecinţe economice, sociale şi militare. În actualul context trebuie subliniată poziţia oficială a Franţei care consideră că trebuie privilegiat dialogul. Franţa, prin vocea ministrului ei de externe, Alain Juppé, îşi exprimă la rândul ei neliniştea în faţa programului nuclear iranian. Acest program, spune Alain Juppé, reprezintă astăzi „unul dintre cele mai grave pericole pentru pacea din regiune şi pentru pacea lumii”. În acelaşi timp însă, mai spune Juppé, Iranul trebuie adus la masa negocierilor pentru că „opţiunea militară ar avea consecinţe incalculabile pentru regiune şi pentru pacea lumii”, iar Franţa va face tot ce-i stă în putinţă, eventual prin sancţiuni fără precedent împotriva Iranului, să evite opţiunea militară.
