Anul acesta ar trebui să fie anul primei sonde de explorare pe care Chevron o va fora în România, în zona Bârladului, unde deține o suprafață concesionată de 600.000 km. O primă paranteză: la sfârșitul lui 2010, Chevron România Exploration and Production SRL a cumpărat respectivul perimetru pentru suma de 25 mil. euro fără taxe de la firma britanică Regal Petroleum, controlată de omul de afaceri Frank Timiș, informație pe care însă Chevron nu a putut să o confirme pentru MONEY EXPRESS. „Zona Bârlad e activă din februarie anul trecut, când am început evaluarea geologică și seismică încheiată în octombrie“, a detaliat Thomas Holst, Country Manager pentru România în cadrul Chevron Upstream Europe. În funcție de aceste rezultate, Chevron va ști exact unde anume va săpa sonda de explorare anunțată pentru toamna aceasta. Nimic nu va fi început însă fără studiile de mediu, de infrastructură și sociale, asigură oficialul Chevron, anticipând întrebările legate de controversata metodă de extracție a gazelor de șist – fracturare hidraulică. Oricum, timp de cinci ani de acum înainte, activitatea Chevron în România va consta doar într‑o fază de prospectare, ce nu presupune folosirea fracturării hidraulice. De precizat și faptul că, deocamdată, Chevron are doar acest drept de prospectare în România, nu și de extragere.
Pe lângă cele trei perimetre din zona Bârlad, Chevron deține trei licențe de explorare și în zona Dobrogei (pe o suprafață totală de 270.000 hectare), după cum precizează oficialul companiei, adăugând că Chevron intenționează să sape în sud‑estul țării, în 2013, nu mai puțin de opt sonde de prospectare.
Americanii de la Chevron nu sunt singurii, dar se pare că sunt deocamdată cei mai avansați comparativ cu concurenții lor.
Au primit perimetre spre explorare (și nu doar a gazelor de șist) și MOL România (vestul țării), canadienii de la Avere Energy (tot în vest), ExxonMobil împreună cu OMV Group în Marea Neagră.
Fără a dori să comenteze în privința investiției inițiale – faza de prospectare –, putem avea totuși un reper. În Bulgaria, unde Chevron deține, la fel, o licență de explorare pe cinci ani, proiectul pentru această etapă se ridică la 50 mil. euro, sumă la care se adaugă alte patru milioane de euro investiții în protecția mediului, potrivit informațiilor furnizate într‑un articol publicat în ianuarie de site‑ul Huffington Post. O sumă care s‑ar adăuga celor peste 25 mil. euro scoase din buzunar pentru perimetrul concesionat din Bârlad.
Prospectarea este abia primul pas dintr‑o aventură, al cărei final nu este știut de nimeni, dar care sigur va scoate din vistieria Chevron (veniturile de anul trecut au fost de 244,4 mld. dolari) de la câteva zeci și sute de milioane de euro (pentru faza de explorare) până la miliarde de euro în cazul – cel mai fericit – în care se va dovedi că rezervele descoperite sunt viabile economic. „Deocamdată, avem doar așteptări pentru un interval între cinci și 15 ani. În acest moment, putem doar să speculăm despre ce ar putea fi“, spune, zâmbind, Holst.
DOAR O CHESTIUNE DE TIMP? Să vedem, pe scurt, ce ar putea fi. Ceea ce începea ca un joc de nișă în Texas (SUA), acum câteva decenii, a devenit astăzi vedeta pieței energetice americane. A fost nevoie însă de investiții de sute de miliarde de dolari în ultimele decenii, pentru a reuși să extragă în cantități comerciale gazul captiv în rocile de șist de la 4.000–5.000 metri adâncime. Chiar dacă prima sondă pentru extragerea gazului de șist datează din 1821, abia în anii ’80 inginerii au reușit să obțină o producție comercială, combinând două tehnologii: forarea pe orizontală și fracturarea hidraulică.
După ce gazul de șist a revoluționat industria gazelor din America de Nord (vezi caseta „Game changer“) și a dus prețul gazelor la consumator la minimumul ultimilor zece ani, Europa se uită deja cu jind la povestea de succes americană a gazului de șist. Dacă ar reuși să exploateze comercial resursele proprii bănuite de gaz de șist, continentul european și‑ar putea diversifica sursele de energie și și‑ar reduce masiv tradiționala dependență de gazul rusesc.
Cum americanii au în acest moment cea mai bună expertiză în producția gazelor de șist, cel mai probabil tot ei vor fi pionieri și în Europa. Potrivit anunțurilor, sunt planuri ca până în 2013 să fie instalate mai multe sonde‑test în țări precum Germania, Danemarca, Suedia, Marea Britanie.
De aici însă până la posibila producție comercială europeană va trebui să așteptăm încă zece ani cel puțin, spun majoritatea experților. În cazul fericit în care va fi să fie vreodată, spun cei mai sceptici dintre ei.
Deocamdată, Polonia conduce plutonul european în materie de prospecțiuni. Jucătorii mari sunt deja acolo. Pe lângă giganții integrați care fac jocurile pe piața energetică globală – ExxonMobil, Chevron sau ConocoPhilips, au venit și jucători de talie medie precum Talisman Energy sau Marathon Oil Corp. Lupta se va da pe rezerve bănuite de aproape 5.200 mld. metri cubi (mc) de gaz, cantitate se pare suficientă pentru a asigura consumul polonez timp de 322 de ani. În prezent, două treimi din nevoile de gaz ale polonezilor sunt acoperite cu gaz rusesc, la prețuri de aproape șase ori mai mari decât la americani, care dădeau 98 dolari/mia de metri cubi în ianuarie a.c. Dacă vor fi viabile economic măcar o parte din aceste rezerve, Polonia ar putea deveni autonomă energetic, însă nu mai devreme de 15–20 de ani. Pare foarte mult pentru mulți investitori, dar pentru giganții din energie este mai curând un termen mediu.
2012 nu a început însă promițător pentru Polonia, din acest punct de vedere. Cele mai recente vești venite dinspre cele două sonde de explorare forate de ExxonMobil în sud‑estul Poloniei nu sunt probabil prea îmbucurătoare. Potrivit anunțului apărut în publicația de specialitate „EuroOil Week“, acestea nu au reușit să livreze o cantitate suficientă de gaz pentru a putea intra în faza de extracție, iar dificultățile pe care le ridică formațiunea geologică poloneză cresc și mai mult costurile într‑un business care presupune prin natura lui costuri și riscuri enorme. De ce e important anunțul pentru România și pentru Chevron România? Sud‑estul Poloniei și nord‑estul României împărtășesc aceeași structură geologică, după cum a ținut să observe un consultant pe energie care a discutat cu MONEY EXPRESS pe acest subiect, dar sub rezerva anonimatului. „Suntem într‑o incertitudine totală în ceea ce privește posibila explorare a gazelor de șist, iar primele rezultate din Polonia nu au fost deloc încurajatoare“, completează acesta. De spus că rata de succes în astfel de operațiuni de prospectare este în jur de 30%, iar două sonde nu sunt deloc un lucru relevant. „Este clar că știu să caute gaze, o fac deja cu succes în SUA și alte locuri din lume“, mai spune consultantul.
Operațiunile de prospectare din Polonia rămân cele mai avansate din regiune inclusiv pentru Chevron, care are patru sonde de explorare deja în această țară. Speranțele se leagă acum și de România, mai ales după lovitura primită în Bulgaria. Pe scurt, în a doua jumătate a anului trecut, după ce în iunie Chevron Bulgaria primise undă verde pentru prospecțiuni timp de cinci ani, spiritele s‑au încins. Ecologiștii au dat mâna cu antiglobaliștii și au protestat vehement la adresa activității Chevron. Nici vizita unuia dintre vicepreședinții Chevron, Ian MacDonald, și nici chiar cea a senatorului american Hillary Clinton nu au oprit ceea ce a urmat. La începutul lui 2012, ca urmare a pres
iunii opiniei publice, Bulgaria a devenit a doua țară europeană care a interzis complet forarea prin fracturare hidraulică, după Franța, din motive legate de protecția mediului înconjurător. Culisele vorbesc însă de o ciocnire între interesele Gazprom în Bulgaria (cvasidependentă de gazul rusesc) și cele ale Chevron sau, după cum comenta un analist bulgar, de tradiționala ciocnire din Est și Vest, dintre Rusia și America. După mai puțin de o lună, „EurOil Week“ anunța că autoritățile bulgare intenționează deja să revizuiască respectivul moratoriu, dat fiind faptul că afectează întreaga industrie de extracție.
BLESTEM SAU BINECUVÂNTARE? Impactul pozitiv al industriei gazelor de șist asupra balanței energetice a unei țări este o certitudine dacă ne uităm la studiul de caz american. Cum rămâne însă cu impactul asupra mediului înconjurător al unei tehnologii ce presupune pomparea sub presiune a unei imense cantități de apă, nisip și substanțe chimice pentru a disloca roca și elibera astfel metanul?
Incidentul din Bulgaria nu este deloc izolat și se încadrează în tiparul reacțiilor față de marile businessuri energetice, în general, care au generat dintotdeauna și peste tot în lume reacții amestecate din partea populației, a experților și a politicienilor.
În România, Chevron are în acest moment susținerea oficială a autorităților române, dar au început să circule deja pe Internet mesaje care etichetează activitatea Chevron drept a doua Roșia Montană din punctul de vedere al efectelor negative asupra mediului înconjurător. La fel, se fac trimiteri la incidentele din SUA, unele prinse chiar în documentarul „Gasland“ din 2010 al lui Josh Fox. Sunt temeri care pot frâna planurile Chevron în România, aspect pe care oficialul companiei americane nu a dorit deocamdată să îl comenteze.
Chiar dacă nu este dovedită o cauzalitate directă între activitatea sondelor care extrag gaz de șist prin fracturare hidraulică și cutremurele minore sau poluarea apei din preajma lor, impactul ecologic rămâne un risc pe care nimeni nu îl poate trece cu vederea. Cu atât mai puțin de către companiile care joacă în această industrie, pentru că dezvoltarea ei ține tocmai de convingerea opiniei publice că riscurile sunt fie exagerate în acest moment, fie nefondate, fie pot fi rezolvate în timp prin progres tehnologic.
Experții din industrie susțin că forarea corectă și respectarea celor mai bune practici sunt sigure pentru mediu. Imediat, s‑au auzit voci care au amintit de dezastrul Fukushima, un proiect care, la fel, a dat maxime garanții de securitate. Deocamdată, nimeni nu știe cu precizie cât de riguros respectă întreaga industrie cele mai bune practici, mai ales că incidentele nu au lipsit. Chiar și așa, nu se pot trage concluzii. Este necesară transparența maximă a companiilor implicate, dublată de aducerea a cât mai multor experți în discuție, de studii de impact din partea celor pro și din partea celor care sunt contra, totul urmând să fie supus unei dezbateri publice cerebrale.
Inclusiv în SUA, se simte deja o ușoară temperare. După ce în anumite zone numărul microseismelor a crescut exponențial, activitatea de explorare în respectivele regiuni a fost suspendată temporar. De pildă, în Oklahoma, de la 50 de cutremure minore pe an, în 2010 au fost înregistrate peste o mie, majoritatea în preajma unui areal în care sunt săpate peste 180 de sonde de explorare. Revenind în România, Bârladul este aproape de centrul seismic Vrancea. „Este adevărat și că sunt adâncimi diferite, dar nimeni nu poate spune cu certitudine deocamdată că fracturarea hidraulică nu va avea vreun efect“, crede consultantul cu care MONEY EXPRESS a discutat. Ei bine, genul acesta de situații alimentează temerile și ar putea frâna dezvoltarea acestei industrii în Europa.
Pe de altă parte, rațiunile de business își exercită presiunea lor. Istoric vorbind, șansa de a avea un preț mai bun la energie și siguranța energetică vor fi argumente irezistibile pentru țările europene despre care studiile spun că ar avea resurse importante de gaz de șist. Și chiar dacă în primă fază producția acestui gaz va fi mai scumpă decât în SUA (poate chiar dublu), hegemonia Gazprom ar putea fi amenințată. Fiind mai scump, gazul extras din șisturi nu va fi competitiv, deci nu reprezintă o amenințare pentru ei, susțin deja oficialii gigantului rus, controlat de stat. Nu ar trebui poate să uite că uneori guvernele preiau din costuri, subvenționând sub diverse forme, dacă rațiunile de independență și siguranță energetică o dictează.
Ținând cont și că ar putea aduce zeci de milioane de euro anual doar din taxe din concesiuni, mii de locuri noi de muncă (un loc de muncă generat de Chevron în România generează alte cinci în servicii conexe, spune Holst) etc., merită măcar verificat dacă sunt exploatabile comercial, sunt de părere majoritatea consultanților. „Este clar că cei ca Chevron sunt pionieri, venind aici. Se vor lovi de toți pereții și nu știe nimeni, nici măcar ei, cum vor ieși din aventura aceasta. Un singur lucru e clar: vor pierde ceva bani în primă fază“, remarcă analistul care nu și‑a divulgat identitatea.
PREA DEVREME. La unison, jucătorii, analiștii, politicienii cred că este prea devreme pentru a putea spune dacă în următorii zece ani bătrânul continent va reuși să producă gaz de șist. La fel de incerte sunt cifrele vehiculate privind costurile și volumele. De altfel, la întrebările MONEY EXPRESS legate de cifrele privind un eventual business de producție de gaz de șist în România, Thomas Holst a avut un răspuns invariabil: este prematur să ne pronunțăm, să estimăm. Cât despre beneficiile aduse economiei locale, vor fi aceleași, păstrând proporțiile, ca cele prezentate în studiul de caz american.
Așadar, nimeni nu neagă că exploatarea acestor resurse din Europa ar putea revoluționa politica energetică nu doar a bătrânului continent, ci și globală. Într‑un studiu intitulat chiar „Epoca de Aur a gazului“, Agenția Internațională pentru Energie (AIE) profețea anul trecut hegemonia gazului pe piața energetică mondială în următorii 25 de ani.
Cum costul energiei influențează direct competitivitatea unei economii, pentru toate țările problema energetică capătă o importanță națională strategică și majoritatea încearcă pe cât posibil să aibă un mix echilibrat de resurse.
Potrivit estimărilor Romgaz, resursele de gaz ale României nu vor fi epuizate mai devreme de 20–30 de ani. Cifrele Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM) indică rezervele sigure de petrol de 54,8 mil. tone și geologice de 2 mld. tone. Alexandru Pătruți, directorul general al ANRM, anunța în toamna trecută că în 2012 urmează să fie lansată o nouă rundă de acordare de licențe pentru explorare petrolieră, prin scoaterea la licitație a zeci de perimetre. În unele blocuri geologice, ar putea fi și rezerve de gaz de șist. Este cazul unor perimetre pentru care licitează și MOL România, filiala locală a companiei maghiare MOL Group, și unde potrivit datelor preliminare ale companiei ar exista și gaze de șist. „Știm ce este în Ungaria, iar structura geologică e similară cu cea a perimetrelor pe care le avem în vedere (zonele Bihor, Arad – n.r.)“, a comentat pentru MONEY EXPRESS Adina Ionescu, coordonator PR și branding al MOL România. „Chiar și așa, este hazardant să spunem că sunt cu certitudine și, mai ales, în ce cantități“. În acest moment, MOL România este în așteptarea ratificării acordului care să le permită să facă prospecțiuni, a adăugat aceasta.
De altfel, toată lumea așteaptă: este exploatabilă comercial
sau nu această comoară din rocile de șist? Dacă da, dezbaterea economică și ecologică abia atunci va începe.
