Din moment ce piaţa muncii este în cea mai bună condiţie din ultimii 20 de ani, impozitele încasate de stat sunt şi ele la un nivel record. În medie, fiecare angajat german varsă la buget câte 10.000 Euro în taxe şi impozite în fiecare an. Deci recordul fiscalităţii şi al încasărilor se petrece sub un guvern conservator de dreapta. E acesta motiv de bucurie?
Pe hârtie da, în realitate nu. Cât de mult le place politicienilor să vorbească despre abundenţa din banii altora. Deci să înţelegem: o conjunctură proastă înseamnă impozite mai mari pentru că trebuie să finanţăm statul şi o conjunctură bună înseamnă şi mai rău, nu-i aşa?! Cine să se gândească la scăderea taxelor, a impozitelor, a contribuţiilor, la reducerea birocraţiei şi la relansarea unor reforme statale necesare?! Nimeni! Doar Germania se bucură de apreciere internaţională, deci toate bune şi frumoase!
Sarkozy către Obama: Vom câştiga împreună, tu şi cu mine! (Le Figaro)
Scenă excepţională în Franţa: preşedintele-candidat Nicolas Sarkozy a permis camerelor de luat vederi să filmeze debutul unei videoconferinţe cu şeful Casei Albe. Preşedintele francez a rostit următoarea frază: „We will win, Mr. Obama. You and me together!”.
Barack Obama a preluat iniţiativa în discuţia care s-a axat apoi pe teme precum situaţia din Siria, preţul petrolului şi securitatea în Afganistan. Dar cu doar zece zile înainte de alegerile prezidenţiale, campania electorală bineînţeles că nu putea lipsi din conversaţie. Un moment propice pentru Sarkozy de a se afişa cu un preşedinte american extrem de popular în Franţa. „Ştiu că eşti extrem de ocupat zilele acestea”, i-a spus Obama şefului de la Elysee adăugând că îl admiră pentru lupta pe care o duce în cursa realegerii.
Trebuie menţionat că a fost prima dată când jurnaliştii au fost invitaţi să participe la o videoconferinţă cu înalţi demnitari internaţionali, aceste reuniuni virtuale fiind de obicei consacrate marilor dosare internaţionale de actualitate. De altfel nu este prima dată când Sarkozy mizează pe sprijinul unor lideri internaţionali în campania sa. Cancelarul german Angela Merkel şi-a manifestat deschis sprijinul pentru preşedintele francez, iar premierul britanic David Cameron a acceptat recent să ţină o conferinţă de presă comună foarte prietenoasă cu şeful statului francez.
Războiul antiterorist corupe tot ce atinge (The Guardian)
Fiecare student e un agitator, fiecare hacker, fiecare disident de cantină şi fiecare activist e un terorist. Trist bilanţ al unei campanii în numele siguranţei şi apărării idealurilor noastre euro-atlantice.
În 2004, fostul premier britanic Tony Blair îl vizita pe colonelul Ghaddafi. Pe atunci acesta era liniştit dictator în Libia şi făcea afaceri cu petrol la scară internaţională. Dar nu era aşa simplu să ajungi la colonel, se pare, aşa că lui Blair i-au trebuit puţină pregătire şi sprijin. Se pare că le-a şi găsit în rândurile MI6 care a aranjat împreună cu cei de la CIA arestarea unui oponent de-al lui Ghaddafi, livrarea acestuia la Tripoli şi ca prin minune, două săptămâni mai târziu, Tony Blair ajunge în capitala libiană şi e primit cu onoruri.
Conspiraţie, nu?! Ei bine, chiar nu! Toate aceste detalii, dar şi multe altele din relaţia tenebroasă Blair-Ghaddafi sunt probate cu documente ale MI6 şi scrisori trimise către regimul libian găsite şi publicate de Human Rights Watch. Pentru că atunci când forţele NATO erau prezente la detronarea regimului, nimeni nu le-a zis să găsească acele documente şi să le scoată discret din Tripoli.
Mai trist e că toate s-au întâmplat pentru a-i oferi lui Tony Blair mai mare trecere la Washington într-o perioadă în care operaţiunea din Irak lua o turnură extrem de nefavorabilă. Şi e păcat că în numele libertăţii şi al securităţii se sacrifică idealurile europene. În Marea Britanie vor începe anchete, procese, audieri. Acesta a fost doar cutremurul. Valul tsunami se formează încă liniştit.
