‘Poşta Română, în acest moment, are o prezenţă teritorială extrem de masivă chiar şi după reducerile de personal făcute de comun acord cu Fondul Monetar Internaţional. Poşta Română are piaţa care ar putea justifica deschiderea unui asemenea MVNO, la fel şi Serviciul Naţional de Radiocomunicaţii. Dacă ne uităm la partea cealaltă a businessului, şi mă refer aici la marii operatori, după cum aţi văzut şi în dezbaterile de la ANCOM cu alte ocazii, există o mare temere pe de o parte, dar aceştia găsesc şi un potenţial de business pe care îl pot face cu furnizorii de servicii MVNO pentru că businessul acesta, pe lângă faptul că se adresează furnizorului de platformă către clienţi, mai vorbim şi despre un business colateral extrem de important între furnizorul de platformă şi operator’, a afirmat Fecioru.
Potrivit oficialului, pe viitor ar putea exista obligaţia pentru operatorii de telefonie mobilă pentru a accepta şi platforme MVNO.
‘Operatorii de telefonie mobilă care vor dori să funcţioneze în următorii ani în centre de telefonie vor avea, pentru prima dată, şi obligaţia de a accepta şi platforme MVNO în reţelele lor, şi sperăm că toată lumea va avea de câştigat’, a spus şeful ANCOM.
Publicaţia Comunic@ţii Mobile, alături de Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) şi Consiliul Concurenţei, organizează, marţi, prima dezbatere publică pe subiectul provocărilor Mobile Virtual Network Enabler /MVNO/ în industria telecom din România.
Operatorul mobil virtual (MVNO) este definit ca acea entitate care furnizează servicii de comunicaţii electronice la puncte mobile, fără a deţine o licenţă proprie de utilizare a frecvenţelor radio şi fără a avea în mod necesar, în totalitate sau parţial, infrastructura cerută pentru a furniza servicii de telefonie mobilă, potrivit definiţiei ANCOM.
În anul 2007, prin Decizia nr. 2897, reglementatorul telecom de la acea vreme prevedea deschiderea unui nou subdomeniu de numerotaţie pentru telefonia mobilă (070) pentru serviciile oferite de către furnizorii de reţele mobile virtuale, aşa-numitele MVNO, ce erau identificaţi ca fiind furnizori care oferă servicii prin utilizarea unor elemente ale altor reţele publice mobile, pe baza unor acorduri încheiate cu operatorii acestora.
Cinci ani mai târziu, pe data de 9 februarie, ANCOM a publicat un ghid privind derularea activităţii operatorilor mobili virtuali, fără reţea proprie. Practic, MVNO-urile stabilesc şi plasează pe piaţă propria ofertă cu amănuntul, ce trebuie să fie diferită de cea a operatorului de reţea mobilă ce-l găzduieşte.
Analiştii străini estimează că numărul conexiunilor globale MVNO va ajunge, până în 2015, la 85,6 milioane.
