Conducta de 4.000 de kilometri ar trebui, oficial, să transporte în Europa peste 40 de miliarde de metri cubi de gaze pe an, circa o treime din cererea anuală din Marea Britanie, pentru a reduce dependenţa de importurile din Rusia.
Costul Nabucco, estimat la peste 12 miliarde de dolari, este prea mare, iar aprovizionarea cu gaze suficiente, din afara Rusiei, va fi dificil de obţinut, susţin criticii proiectului.
În viitorul previzibil, singura sursă substanţială de gaze din afara Rusiei este Azerbaidjanul, unde producătorii de la exploatarea Shah Deniz 2, conduşi de BP şi Statoil, intenţionează să livreze aproximativ 16 miliarde de metri cubi de gaze prin intermediul Turciei în Europa, din 2017 sau 2018.
„Conceptul original al Nabucco a avut întotdeauna şanse reduse să atragă gaze de la Shah Deniz 2”, a declarat Massimo Di-Odoardo, analist la firma de consultanţă în domeniul energiei Wood Mackenzie (WoodMac).
Surse din industrie afirmă că principala problemă este că operaţiunile de generare a gazelor sunt nerentabile pentru că preţurile mari ale importurilor obligă companiile europene de utilităţi să vândă gaze şi să genereze energie în pierdere.
„Este clar că nimeni nu vrea să îşi asume riscuri mari în infrastructură, în acest moment. Finanţarea scade şi există şi temeri legate de numărul mare al conductelor de gaze şi de proiecte pentru gaze lichefiate (LNG) în Europa”, a spus o sursă din industrie.
Deocamdată, cei şase acţionari ai Nabucco, OMV (Austria), RWE (Germania), MOL (Ungaria), Botas (Turcia), BEH (Bulgaria) şi Transgaz Romania) au respins criticile şi au susţinut proiectul.
RWE a rupt rândurile în acest an, exprimând îngrijorări publice, iar MOL a anunţat joi că şi-ar putea vinde participaţia, dacă proiectul nu va fi restrâns.
Grupul ungar de petrol şi gaze este îngrijorat în privinţa costurilor, asigurării aprovizionării cu gaze naturale şi managementului, potrivit directorului general al MOL, Zsolt Hernadi.
„Am semnalat că suntem gata să ne vindem acţiunile dacă este necesar (…) Trebuia să trimitem acum un semnal foarte, foarte puternic că nu suntem dispuşi să finanţăm aşa ceva în continuare”, a spus Hernadi, care ocupă şi postul de preşedinte al grupului, după reuniunea anuală a acţionarilor MOL.
Până şi Comisia Europeană şi-a revizuit sprijinul acordat Nabucco, afirmând că este „un proiect neutru”, în cazul în care va fi concretizat planul aşa-numitului Coridor Sudic, prin care să fie transportate gaze din Asia Centrală.
Drept rezultat, OMV a început să analizeze o versiune mai scurtă a Nabucco, cunoscută drept Nabucco West.
În această variantă, conducta ar porni de la graniţa de vest a Turciei, având astfel o lungime mult mai mică.
„Dintre toate proiectele, Nabucco West pare cel mai fezabil şi economic. Strcturile legale există deja, precum acordurile interguvernamentale şi cadrul de reglementări”, a declarat John Kennedy, analist la Energy Quote JHA.
Turcia şi Azerbaidjanul au semnat în decembrie anul trecut un acord pentru un proiect de gazoduct trans-anatolian (TANAP), condus de compania azeră de stat SOCAR. Conducta va porni din Azerbaidjan până la graniţa Turciei cu Bulgaria, dublând practic Nabucco în regiune.
Comisia Europeană este îngrijorată că TANAP nu va respecta reglementările europene, iar Turcia şi Azerbaidjanul ar putea reorienta o parte din gaze către alte pieţe decât Europa Occidentală, printr-un terminal LNG.
Potrivit WoodMac, retragerea MOL din Nabucco ar reduce probabilitatea ca Nabucco West să atragă gaze de la Shah Deniz 2.
„Retragerea MOL ar pune sub semnul întrebării credibilitatea Nabucco West, întărind proiectul South East European Pipeline (SEEP), condus de BP”, a arătat Di-Odoardo.
SEEP este un proiect care va folosi în mare parte infrastructura deja existentă pentru a livra gaze azere prin sud-estul Europei, inclusiv prin Ungaria, către Occident.
„Proiectul SEEP este preferabil Nabucco nu doar pentru că ar fi mult mai mic şi astfel mai ieftin, dar şi pentru că va folosi în cea mai mare parte conducte existente pe ruta respectivă”, a declarat Elnur Soltanov, membru al Academiei Diplomatice a Azerbaidjanului.
O altă variantăpentru transportul gazelor azere către Europa ar fi o conductă prin Grecia şi Italia.
