În 2007, când nici nu ajunsese bine în funcţie, Sarkozy şi-a majorat salariul cu 170%: de la 7.000 de euro pe lună cât câştiga predecesorul lui, Jacques Chirac, la 18.700 de euro. Măsura a suscitat o aprigă polemică, dar liderul de dreapta s-a apărat spunând că nu a făcut decât să-şi ajusteze salariul la cel încasat de primul ministru, şi că acesta nu a fost stabilit de el ci de fostul premier socialist, Laurent Fabius.
Acum vine momentul pensionării anticipate şi potrivit celor scrise de revista Challenges, Sarkozy, în vârstă de 57 de ani, va încasa în prima fază o pensie pe viaţă de 6.000 de euro brut pe lună, pe care statul o acordă foştilor locatari ai Palatului Elysee. Pe de altă parte el ar putea ocupa un loc în Consiliul Constituţional, în calitate de fost preşedinte, şi va încasa dintr-un foc un salariu de 11.500 de euro net pe lună. Până la sfârşitul zilelor sale.
Succesorul său ales, François Hollande, a promis în timpul campaniei că va schimba norma care permite foştilor şefi de stat să fie numiţi membri pe viaţă ai Consiliului Constituţional, însă chiar dacă Parlamentul ar aproba această lege, nu ar fi retroactivă iar Sarkozy şi-ar menţine locul. Socialistul, angajat într-o amplă cruciadă de moralizare a vieţii publice, a garantat şi că va reduce cu 30% propriul salariu şi cel al miniştrilor săi.
Pe lângă cele amintite, statul oferă foştilor săi preşedinţi aşa-numitele ‘prime de sprijin special pentru a compensa contratimpurile suferite în exercitarea funcţiilor sale’, a căror valoare nu se cunoaşte. Între alte ‘atenţii’, acordate tot datorită unei norme semnate de premierul socialist Laurent Fabius în 1985, statul oferă fostului său monarh laic un apartament de reprezentare, ‘mobilat şi utilat’, doi agenţi de pază, o maşină oficială cu doi şoferi şi o echipă de şapte colaboratori: şef de cabinet, doi asistenţi, un funcţionar la Arhivele Naţionale şi trei secretare.
Pe de altă parte, Nicolas Sarkozy va putea călători gratuit pe uscat şi în aer, graţie a două carduri VIP, unul de la Air France şi altul de la regia căilor ferate franceze, SNCF. Dacă doreşte să călătorească în străinătate, legea îi permite să fie găzduit de ambasadori sau de consulii francezi.
Deputatul René Dosiere, autor al cărţii ‘L’argent de l’Etat’ (editura Seuil) a calculat că vistieria statului cheltuieşte 1,5 milioane de euro pe an pentru a întreţine standardul de viaţă al fiecărui preşedinte.
