Populism şi naţionalism. Acestea sunt tendinţele principale rezultate după alegerile de duminica trecută. Până în august are Grecia timp să faca ceva la capitolul guvernare responsabilă. Daca nu va reusi, Atena va fi fortata sa paraseasca zona Euro. Si odata ce acest pas va fi fost facut, nimic nu va mai reprezenta o garantie pentru celelalte state membre ale uniunii monetare, scrie RFI Romania.
Pana atunci, populismul e in floare pentru ca oamenii s-au saturat. S-au saturat de rigori bugetare, de interdependenta statelor Euro si, mai presus de toate, de Germania. Asa ca ii cred pe politicienii simplisti care promit ca de maine „Gata cu austeritatea”, dar care spun in realitate „Gata cu reformele” care trebuie sa ne scoata din mlastina asta.
Nici cu nationalismul nu stam mai bine. E un fel de vaccin universal care vrea sa rezolve problemele peste noapte. Sarkozy s-a folosit de nationalism in campanie. Spania vrea sa salveze o banca desi regulile europene nu o mai permit. Italia se revolta impotriva presiunii din afara. Si presiunea din afara se traduce in „Germania”.
Exista acum o conditie primordiala de functionare a Uniunii Europene si aceasta este ca Francois Hollande sa renunte rapid la separarea ideilor de austeritate bugetara si crestere economica. Ele merg mana in mana, ele se pot sustine una pe alta si trebuie sa o faca. Altfel, nationalismul si populismul vor reprezenta sfarsitul constructiei europene.
Socialiştii la formarea Guvernului, vă rugăm! (Le Monde)
In Grecia, primele doua partide politice in ordinea voturilor de duminica au esuat in incercarea de a forma un guvern. Acum trecem la locul al treilea.
Nici conservatorii nici stanga radicala nu au reusit nimic. Prea complicat se arata contextul pentru formarea unei aliante de guvernare asa ca a venit randul socialistilor eleni sa incerce sa faca ceva. Liderul stangii a trebuit sa admita ca „Grecia nu va putea indeplini visul unei guvernari de stanga” asa ca a trebuit sa dea mandatul prezidential mai departe. Toate partidele au anuntat ca vor participa la procedurile legale de negociere, dar prea multa incredere nu se distinge in declaratii politicienilor.
Macar dorinta poporului par a o identifica liderii eleni destul de bine. „Oamenii vor stabilitate si o solutie pentru a evita noi alegeri pe termen scurt”, spunea Evangelos Venizelos odata cu anuntarea vestii ca e randul lui sa formeze un cabinet. Spre deosebire de liderul stangii radicale, Venizelos s-a pronuntat pentru pastrarea Greciei in Uniunea Europeana si in zona Euro si militeaza pentru solutia unui guvern de uniune nationala. Dar trebuie sa se grabeasca inainte ca o serie de politicieni greci sa se apuce sa trimita scrisori la Bruxelles prin care sa denunte acordurile cu creditorii internationali.
Hollande şi Merkel nu pot salva zona euro doar prin metode „clasice” (The Guardian)
Deciziile cruciale pentru Europa sunt luate de liderii continentului in continuare in spatele usilor inchise. Diferenta e ca, acum, cetatenii vor sa fie auziti.
Astazi stim cum Francois Mitterand si Helmut Kohl au negociat Tratatul de la Maastricht. Sa speram ca vom trai pana la adanci batraneti ca sa apucam desecretizarea arhivelor oficiale si cartike de memorii ale participantilor conspirativi la dinee si cafele. Un compromis se va gasi pana la urma. Poate nu rapid, si cu siguranta nu in forma pe care o vrea noul presedinte al Frantei. Mecanismele politice nu s-au schimbat de la Maastricht incoace. Liderii europeni isi armonizeaza interesele nationale si din compromisul rezultat reiese interesul politic european.
Ce s-a schimbat faţă de vremurile de la Maastricht este vocea poporului care anuleaza vechile principii de „conspiratie a elitelor” pe care s-a format Uniunea. Grecii tocmai au spus „hai gata, ajunge”. Europa nu mai are baza de sustinere pentru proiectele comunitare pe care o avea atunci. Cazul Greciei ne demonstreaza asta si pericolul este o divizare haotica a zonei Euro. Daca liderii europeni nu vor recunoaste necesitatea unui sprijin larg din partea propriilor cetateni, salvarea Europei va deveni in scurt timp un efort costisitor si lipsit de orice finalitate.
