Chiar şi în doze homeopatice, extremiştii constituie un pericol real pentru bunul mers al democraţiei şi pentru binele cetăţenilor. Nu era nevoie de o nouă demonstraţie pe viu, pentru a confirma acest adevăr, din păcate deja validat de istorie. Iată însă că alegerile din Franţa şi Grecia au readus în prim plan anumite „minorităţi” ale căror strigăte se fac tot mai puternice fie că ele provin din extremitatea stîngă sau din cea dreaptă a spectrului politic constată LE MONDE, analizînd şi efectul maleficei emergenţe.
Aceste mişcări zguduie partidele tradiţionale, formaţiunile mari care de decenii la rînd ghidează proiectul Europa. Această provocare trebuie luată foarte în serios. Nici o instituţie şi nici o mişcare la nivel european nu pare capabilă să dea un răspuns frontului refuznicilor. Ar fi bine ca marile partide să se preocupe de acest fenomen, legat de criza economică şi de datoriile publice, spre a nu fi depăşite într-o bună zi de noua situaţie, relateaza Deutsche Welle.
Că în momentul de faţă criza şi tragedia Greciei dau cea mai mare bătaie de cap clasei politice europene este de la sine înţeles: curmarea cauzelor duce şi la încetarea efectelor. Că terapia aplicată întru vindecarea pacientului elen, şi anume o şi mai dură cură de slăbire, o şi mai amplă curbă de sacrificiu, nu a făcut decît să agraveze starea de rău a acestuia şi refuzul de a urma sfaturile medicilor de la Bruxelles, este mai mult decît evident. Drept care, deja înainte ca noul preşedinte al Franţei să-şi ia în primire mandatul şi să ducă la îndeplinire intenţia de a modifica formula combaterii crizei prin strînsul curelei şi de a miza şi pe factorul creşterii economice, Herman van Rompuy, şeful Consiliului UE a formulat noua prioritate – şi anume, stimularea creşterii economice.
A fost nevoie aşadar, deduce LIBERATION, ca opt state ale zonei monetare euro să alunece în recesiune, ca în Franţa să cîştige alegerile un socialist, ca în Grecia să jubileze partidele extremiste, pentru ca Bruxelles-ul să accepte adevărul şi anume că mult tămîiata politică de austeritate duce Europa la pieire. Or, continuă ziarul ideea, experţii economici au avertizat din timp asupra acestui risc, propunînd şi reţeta salvatoare: pentru a declanşa creşterea economică este nevoie de oameni, inovaţii şi capital. Responsabililor de la Bruxelles le revine menirea să combine ideal cele trei componente.
Pînă atunci însă, ce-i de făcut cu Grecia? DIE WELT propune o stopare a ajutoarelor pînă cînd grecii se vor decide dacă vor sau nu să mai facă parte din zona monetară euro, cu condiţia să respecte acordurile stabilite.
FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG merge mai departe şi consideră intolerabilă insolenţa cu care liderul extremei stîngi elene aruncă la coşul de gunoi politica de austeritate, solicitînd continuarea necondiţionată a ajutoarelor. Cu aceasta însă s-a ajuns în punctul în care ipoteza ieşirii Greciei din zona monetară euro nu mai este o catastrofă ci consecinţa dezagreabilă dar logică a actualei politici elene. Astfel, Europa s-ar elibera din strînsoarea în care singură s-a automanevrat, conchide ziarul citat.
Pentru ziarul francez L’ALSACE, părăsirea zonei monetare euro de către Grecia este chiar demult scadentă, în timp ce de la Paris, LE FIGARO consideră că ipoteza ar duce la ruină nu doar Republica Elenă ci ar împinge întreaga Uniune Europeană într-o situaţie extrem de periculoasă, acreditînd impresia că după Grecia şi alte ţări, precum Spania, în primul rînd, ar avea aceeaşi soartă.
Liderilor de la Berlin le mai dau bătaie de cap şi alte probleme decît reţetele de curmare a crizei datoriilor în zona monetară euro. Recentele ciocniri dintre gruparea de extremă dreaptă Pro NRW şi salafiştii islamişti au scos la iveală primejdiile ce pîndesc din interior chiar cea mai stabilă şi prosperă ţară din Uniunea Europeană. Ministrul federal de interne ia în calcul o interzicere a acestei secte. Numai că atrage atenţia RHEIN ZEITUNG, demersul va fi foarte dificil. Salafiştii nu sunt organizaţi în asociaţii, nu au carnete de membru, nu se întrunesc săptămînal. Demersurile împotriva lor vor fi şi mai anevoioase decît cele uzuale în cazul grupărilor de extremă dreaptă. Iar un eşec al scoaterii acestora înafara legii le va garanta extremiştilor de orice fel o şi mai mare popularitate.
Conciliant FLENSBURGER ZEITUNG consideră că în furtunoasa dezbatere constituţia ar fi reperul ideal şi scrie: Legea fundamentală este cea care garantează convieţuirea semenilor cu diverse convingeri. De aceea creştinii trebuie să tolereze chiar denigrarea simbolurilor lor, sub invocarea libertăţii de expresie pe scena culturală.
Niciunui credincios creştin nu-i este însă îngăduit să se repeadă cu cuţitul asupra unui ateist. Salafiştii în schimb emit violent şi agresiv pretenţii absolutiste incompatibile cu constituţia germană. Deloc în ultimă instanţă, este datoria milioanelor de musulmani paşnici care trăiesc în Republica Federală să se distanţeze mai energic decît au făcut-o pînă acum de secta salafiştilor. Ei trebuie să afirme clar şi răspicat că această formă a islamului nu este compatibilă cu Germania.
