Locuinţa supraaglomerată este cea în care numărul camerelor este mai mic decat numărul membrilor cu vârsta de peste 18 ani din gospodărie, iar în această situaţie se regăsesc circa 55% din casele din România, comparativ cu 17,6% la nivelul UE 27, 22% în Cehia şi în jur de 47% în Polonia, Ungaria şi Bulgaria.
O garsonieră în care locuieşte un cuplu este o locuinţă supraaglomerată, chiar dacă are sau nu copii, considerându-se că pentru un minim de confort o astfel de familie ar trebui să deţină cel puţin un apartament cu două camere (dormitor şi living room).
În acelaşi timp, România deţine cele mai multe locuinţe în care stau chiar proprietarii, cu un procentaj covârşitor, de 98% din total spaţiu rezidenţial, nivel de care nu se mai apropie decât Ungaria, cu un procentaj de 95%. La nivel european, 69% din imobilele rezidenţiale sunt locuite de proprietari, iar o rată mai înaltă se mai regăseşte în Bulgaria, cu 88%.
Procentajul de 98% înseamnă că sunt închiriate doar aproximativ 170.000 de locuinţe din totalul de aproape 8,5 milioane existente în România. Aceste date arată flexibiltatea extrem de redusă a forţei de muncă din România.
La polul opus se plasează Germania, unde sub 50% din locunţe sunt ocupate de către proprietari, urmată de Danemarca, Olanda, Austria şi Finlanda, cu puţin peste 50%, potrivit datelor European Mortgage Federation.
Tot sub media europeană se poziţionează Franţa, Suedia şi Marea Britanie, în timp ce Spania, Grecia şi Italia depăşesc media cu 10-15 puncte procentuale.
Situaţia din România este explicabilă prin măsura adoptată după 1989, de vânzare către chiriaşi, la preţuri modice, a apartamentelor deţinute de stat, inclusiv multe dintre imobilele naţionalizate.
Cele două cifre coroborate indică un semnificativ potenţial de cerere de locuinţe din partea populaţiei tinere.
Preşedintele Alpha Bank a arătat că începând cu trimestrul al treilea din 2010 intenţia (pe un orizont de 12 luni) de cumpărare sau construire a unei locuinţe a crescut semnificativ în România, depăşind chiar ţări din regiune unde recesiunea nu a fost atât de adâncă, precum Polonia, Cehia şi Ungaria.
Potrivit lui Oprescu, creşterea intenţiei de achiziţie a unui imobil rezidenţial s-a suprapus pe o scădere a locuinţelor terminate, accentuând decalajul dintre cerere şi ofertă.
Oficialul Alpha Bank nu a dus scenariu/judecata mai departe, dar din premisele evocate rezultă că, în cazul fericit al calmării pieţelor financiare internaţionale şi aplanării crizei datoriilor suverane din UE, este foarte posibil să se repete în România o perioadă de creştere semnificativă a preţurilor la locuinţe.
