„Franţa, Elveţia, Luxemburg: sunt gata să plec în oricare dintre aceste ţări, unde se vorbeşte franceza!”, mărturiseşte Octavio Tavares, electrician în şomaj din Lisabona, după şapte luni de căutare a unui loc de muncă, fără succes.
„Curriculum Vitae şi scrisorile de intenţie sunt deja traduse. Imediat ce văd un anunţ pe Internet care mă interesează, nu trebuie decât să le trimit”, mărturiseşte bărbatul în vârstă de 39 de ani, tatăl a două fete de doi şi respectiv nouă ani, având câteva noţiuni de franceză învăţate la şcoală.
„Planul meu este de a pleca singur în primă fază şi îmi voi aduce familia ulterior”, precizează el, adăugând că a primit deja două răspunsuri de la angajatori francezi, dar nu a putut pleca „din motive familiale”, iar de atunci nu a mai primit alte oferte.
Concediat în noiembrie anul trecut de la o firmă cu 20 de angajaţi, care subcontracta lucrări în domeniul electric de la o mare companie de construcţii care a dat faliment, Tavares şi-a dat seama că acest domeniu de activitate este unul dintre cele mai grav afectate şi a decis extinderea ariei de căutare.
„Am aplicat pentru posturi în domeniul distribuţiei, telecomunicaţiilor… Dar răspunsul este mereu acelaşi: mi se cere să aştept”, explică portughezul originar din Insula Capului Verde din Africa.
Mii de compatrioţi ai săi au fost nevoiţi să ia calea emigrării pentru a scăpa de recesiune şi şomajul care atinge o cifră-record de 15,5 la sută prevăzută în acest an. Potrivit Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), peste 70.000 de persoane ar pleca în fiecare an.
Aflată sub asistenţa financiară internaţională a Uniunii Europene (UE) şi FMI din mai 2011, Portugalia este supusă unui progam dur de austeritate, care a pus în dificultate numeroase familii.
„Imaginaţi-vă! Trebuie să plătesc o chirie de 350 de euro şi nu am decât un ajutor de şomaj de 400 de euro. Pentru mâncare, supravieţuim în mod penibil graţie celor 300 de euro câştigaţi de soţia mea, care este menajeră”, explică Tavares.
„Pentru a face economie, am fost nevoiţi să ne retragem fiicele de la cantină, să renunţăm la maşină, să ne suspendăm abonamentul la Internet. Este într-adevăr foarte complicat…”
În prezent, Portughezii nu mai sunt atraşi numai de destinaţiile tradiţionale din anii ’60, precum state din nordul Europei. Ei se îndreaptă de asemenea şi către fostele colonii portugheze, precum Angola şi Brazilia, aflate în plină dezvoltare economică.
Brazilia atrage în prezent mână de lucru calificată, în special tineri, aflaţi în cautarea primului loc de muncă. Portughezii nu au nevoie de vize pentru sejururi turistice, reglementându-şi adesea problema rezidenţei după semnarea unui contract.
Marea majoritate a celor care aleg Angola au deja un contract de muncă semnat înainte de a pleca, ceea ce le facilitează obţinerea vizelor, în diferite domenii de activitate, de la finanţe la tehnologia informaţiei sau chiar construcţii.
Un zidar în vârstă de 36 de ani, Joao Pratas, caută un loc de muncă de un an. În ultimele săptămâni, el şi-a intensificat căutările pe Internet, vizând în special Angola şi Brazilia.
„Dacă nu am găsit de lucru în domeniul meu, m-am înscris la centrul forţelor de muncă la un curs de patiser, mi-au spus că sunt 90 de persoane înaintea mea (…) Nu îmi rămâne decât să emigrez”, a declarat resemnat tânărul care locuieşte într-o suburbie din sudul oraşului Lisabona.
„Pentru moment nu am primit niciun răspuns”, a conchis el adăugând că este „pregătit să plece oriunde”.
