Un astfel de verdict nu îl poate da decît garantul respectării Constituţiei de către puterile statului, anume Curtea Constituţională.
Articolul 95 (1) din Constituţie spune că preşedintele poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale, „în cazul săvîrşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei.”
Dar avizul CCR, fie el şi consultativ, nu a fost citit în plenul reunit al celor două camere în şedinţa în care preşedintele Traian Băsescu a fost suspendat şi la care a fost prezent. Astfel că în faţa refuzului majorităţii USL de a fi citit avizul Curţii, preşedintele a fost obligat să răspundă în discursul său doar „rechizitoriului” întocmit de parlamentarii puterii. Este un fapt căruia i s-a acordat prea puţină importanţă în presă şi care va determina probabil pe mulţi alegători, din necunoaştere, să confunde ceea ce a transmis Curtea Constituţională cu „rechizitoriul” întocmit de adversarii politici ai preşedintelui, scriu cei de la Deutsche Welle.
Faptul că avizul Curţii Constituţionale atunci cînd judecă dacă preşedintele statului a încălcat sau nu grav Constituţia este doar unul consultativ, cred că ar trebui să constituie un subiect serios de dezbatere publică. Repet ce spuneam şi mai sus: nici politicienii adversari ai preşedintelui şi nici electoratul chemat la referendum nu au această competenţă a Curţii. În cadrul referendumului, sînt sigur că mulţi alegători vor vota pentru demiterea preşedintelui din cu totul alte motive decît pentru că ar fi încălcat Constituţia: din ură pentru că îl identifică cu cel care le-a redus pensiile şi salariile, el nefăcînd decît să-şi asume să anunţe aceste măsuri de criză, din ideea indusă că ar fi întreţinut un conflict permanent cu opoziţia USL, din percepţia construită de televiziunile lui Voiculescu şi Vîntu că preşedintele este sursa tuturor relelor din România.
Situaţia în care ne aflăm azi, cu Crin Antonescu preşedinte interimar al statului, cu Valeriu Zgonea preşedintele Camerei Deputaţilor şi cu Petru Filip preşedinte al Senatului, este rezultatul restrîngerii prin ordonanţă de urgenţă a atribuţiilor Curţii Constituţionale, în sensul în care acesteia i s-a luat competenţa de a judeca hotărîri ale Parlamentului, inclusiv pe aceea de suspendare a preşedintelui.
Acest lucru a fost posibil prin anexarea de către Guvernul Ponta a Monitorului Oficial şi a Instituţiei Avocatului Poporului. Între timp, Curtea Constituţională a decis că restrîngerea competenţelor sale este neconstituţională, însă pînă atunci, ordonanţa şi-a produs efectele dorite de puterea USL. Altfel spus, în tot acest iureş al hotărîrilor majorităţii USL şi al ordonanţelor de urgenţă care au pregătit suspendarea preşedintelui, Curtea Constituţională a fost legată cu mîinile la spate. Abia apoi s-a eliberat singură.
În noua situaţie, Ordonanţa de Urgenţă declarată neconstituţională ar trebui rapid modificată pentru a repune Curtea Constituţională în competenţele ei. Din acel moment, preşedinţii revocaţi ai Senatului şi Camerei Deputaţilor, Vasile Blaga şi Roberta Anastase ar putea să conteste la Curte hotărîrile prin care au fost revocaţi. Iar în situaţia în care Curtea le-ar da cîştig de cauză, am putea asista la o răsturnare de situaţie de proporţii. Am însă mari îndoieli că lucrurile se vor întîmpla aşa.
